Ce ne dezvăluie Ferguson despre starea societăţii americane

Cât de caracteristic este cazul Ferguson pentru SUA în ansamblu? Dezechilibrul este extrem în suburbia importantului oraş St. Louis. În vreme ce mai mult de două treimi din cei 21.000 de locuitori sunt americani de origine africană, primarul împreună cu cinci din cei şase membri ai Consiliului Local sunt albi. Poliţia are un efectiv total de 53 de lucrători, din care 50 sunt albi. De aceea, mulţi dintre observatori consideră că luptele de stradă provocate de uciderea, de către un poliţist, a adolescentului de culoare Michael Brown reflectă şi acest dezechilibru de reprezentare.

Ferguson ilustrează un fenomen care s-a tot repetat în SUA în ultimele decenii, afirmă Lexer Quamie, purtătoarea de cuvânt a "Leadership Conference on Civil and Human Rights", o uniune a unor influente organizaţii de apărare a drepturilor civice. Quamie enumeră mai multe cazuri în care poliţiştii care au ucis oameni de culoare neînarmaţi au fost exoneraţi de orice pedeapsă. Presa internaţională a vuit cu un an în urmă, când un membru al protecţiei civile din Florida, care l-a împuşcat mortal pe tânărul de culoare Trayvon Martin, a fost achitat de instanţa de judecată. Atunci, preşedintele SUA, Barack Obama, a exclamat revoltat: "Şi eu puteam fi Trayvon Martin".

În SUA este adânc înrădăcinat stereotipul că bărbaţii de culoare constituie o ameninţare, pe care poliţia trebuie s-o ţină în frâu. Albii, dimpotrivă, sunt mult mai bine trataţi de poliţişti decât oamenii de culoare sau hispanicii. La Ferguson, 92 la sută din percheziţiile efectuate anul trecut şi 93 la sută din cazurile de reţinere în trafic a unor conducători auto i-au afectat pe bărbaţii de culoare, deşi poliţiştii au descoperit mai frecvent ilegalităţi la bărbaţi albi (34 la sută) decât la negri (22 la sută).

Acest dezechilibru nu este însă specific pentru suburbia de la Mississippi. Şi la New York, percheziţiile de rutină efectuate de poliţişti asupra pietonilor îi vizează mai ales pe afroamericani şi hispanici. Anul trecut, doar 13 la sută din totalul de 200.000 de astfel de percheziţii i-au vizat pe albi.

Mitul egalităţii în drepturi

Potrivit doamnei Quamie, "părinţii tinerilor de culoare se tem în permanenţă că poliţia i-ar putea şicana, maltrata sau aresta fără motiv pe copiii lor. În multe comunităţi de culoare, părinţii trebuie să se asigure că progeniturile lor îşi cunosc drepturile şi ştiu cum să se comporte pentru a supravieţui unuei luări de contact cu poliţia".

De aceea, uniunea din care face parte solicită o serie de reforme, cum ar fi interzicerea controalelor poliţieneşti pe criterii de rasă, înăsprirea controlului exercitat asupra secţiilor locale de poliţie de către Ministerul Justiţiei şi înmulţirea poliţiştilor de culoare în comunităţile de culoare.

Deşi actualul preşedinte al SUA este de culoare, afroamericanilor le merge mai rău decât acum 20 de ani din punct de vedere economic, potrivit sociologilor. Oamenii de culoare sunt discriminaţi practic în toate domeniile. Rata şomajului este în rândul lor de două ori mai mare, comparativ cu albii, şi asta de decenii. Iar venitul mediu al familiilor de culoare este cu o treime mai mic decât media la nivel naţional. În plus, americanii de culoare trăiesc de trei ori mai frecvent în sărăcie decât albii şi sunt de patru ori mai frecvent condamnaţi la pedepse cu închisoarea decât albii.

În SUA, este cultivat, cu ajutorul presei, mitul că problema segregării rasiale aparţine trecutului. Incidente de felul celor înregistrate la Ferguson demonstrează că lucrurile nu stau chiar aşa.