Ce le-a spus Vladimir Putin ruşilor?

Aşteptat cu nerăbdare , primul discurs asupra stării naţiunii, rostit de preşedintele Vladimir Putin după realegerea sa în funcţie, a declarat război sărăciei. Fiindcă - oricît de surprinzător ar părea în raport cu bogăţiile Rusiei şi cu averile acumulate de oligarhi - 30 din cei 145 de milioane de ruşi trăiesc încă sub limita sărăciei. Dar - conştient de importanţa strategică a Rusiei Vladimir Putin a anunţat şi o reformare a forţelor de apărare şi o modernizare a arsenalului în special cel nuclear. Observatorii politici au fost miraţi într-un prim moment de accentul pus de Valdimir Putin în discursul său pe elementele de natură socială. Motivele opţiunii însă, există din plin .

Intrunirea camerei superioare şi inferioare a parlamentului rus este prin tradiţie punctată de patos. La fel s-a întîmplat şi de astă dată deşi Vladimir Putin a trecut deja din primele fraze ale discursului său, la obiect .

"Ţelurile noastre sunt cît se poate de clare: o sporire a nivelului de trai , o viaţă confortabilă sigură şi liberă pentru toţi cetăţenii.Vizăm o democraţie matură , o societate civilă dezvoltată şi o consolidare a poziţiei Rusiei în lume ."

Răspicat formulate , obiectivele politicii Kremlinului în următorii ani au sunat convingător cu atît mai mult cu cît ele au fost susţinute de un bilanţ economic pozitiv al ultimilor patru ani de guvernare.

În discursurile sale anterioare Vladimir Putin nu a ezitat să critice sever guvernul, dar cum înaintea realegerii sale - cabinetul a fost complet remaniat, criticile nu şi-au mai avut rostul. Nu au lipsit în schimb apelurile la raţiune, adresate noilor responsabili ai executivului şi nici prezentarea tabloului social al Rusiei , de pe care nuanţele întunecate trebuie să dispară cît mai curînd.

Situaţia locuinţelor se cere ameliorată, asistenţa şi îngrijirea medicală la fel şi învăţămîntul trebuie modernizat, egalitatea de şanse între bogaţi şi săraci se cere instalată. Toate aceste imperative sunt dictate de realităţi. Şi totuşi, Vladimir Putin nu a suflat un cuvînt despre aşa numiţii oligarhi - despre rolul care le revine superînavuţiţilor în reechilibrarea socială a Rusiei. Or nu puţini se aşteptau ca preşedintele să accentueze această latură a realităţilor ruseşti.

In schimb, conform obiceiului, Vladimir Putin a insistat asupra rolului armatei , imperativul de moment fiind cel al modernizării forţelor de apărare.

Vladimir Putin nu a pomenit în discursul său nici situaţia din Cecenia dar invocînd combaterea terorismului internaţional la care Rusia ia parte, a amintit de asasinarea preşedintelui cecen Kadîrov. Interesant este că politica externă a Rusiei nu a deţinut un rol pe măsură în alocuţiunea pe care preşedintele a rostit-o în cele 45 de minute . Este adevărat că Putin s-a referit la cooperarea internaţională în cadrul CSI, apoi cu Europa şi cu Statele Unite.Dar despre situaţia din Irak sau despre o posibilă rezoluţie ONU , Şeful Kremlinului a preferat din nou să păstreze absoluta discreţie, şi să nu abandoneze prudenţa cu care şi-a articulat mult aşteptatul său discurs.

Hermann Krause/ Rodica Binder