1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ce facem cu specialiştii pe care îi avem?

Nu ştiu dacă la ora actuală avem 15.000 de specialişti, aşa cum suna sloganul Convenţiei Democrate în campania electorală pentru alegerile din 1996.

default

Poate că avem mai puţini sau poate mai mulţi, oricum numerele acestea rotunde sînt întotdeauna suspecte şi patinează pe lîngă adevăr. Însă realitatea pe care nu o poate contesta nimeni este că România are şi ea specialiştii ei, care pot fi găsiţi în toate domeniile de activitate. Problema noastră este că oamenii aceştia sînt de regulă marginalizaţi, plantaţi în cîte un birou şi uitaţi acolo.

O primă constatare pe care o fac este aceea că politicienii s-au ferit tot timpul să promoveze specialişti în poziţii de conducere. Motivele sînt desigur mai multe, însă eu voi enunţa doar două:

În primul rînd, politicienii s-au temut şi se tem că specialiştii cu atribuţii executive le-ar submina autoritatea.

În al doilea rînd, aceiaşi politicieni au putut constata că, în general, specialiştii sînt mai greu de implicat în anumite jocuri şi interese politice prin care fenomenul corupţiei să se păstreze intact.

Altfel spus, politicianul român are convingerea că specialistul, presupus neşantajabil, nu îi poate fi un bun tovarăş de drum.

De aceea în fruntea celor mai multe instituţii avem specialişti de carton, care nu fac decît să execute ordinele puterii politice. Situaţia nu este nouă, pentru că lucrurile stăteau la fel şi acum zece, şi acum douăzeci de ani.

Cerem aşadar performanţă acolo unde lipsa de specializare a şefilor instituţiilor publice este la ea acasă.

Dacă nu te înregimentezi politic, nu exişti. Dar chiar şi în această situaţie, în numeroasele noastre probleme legate de criza economică, specialiştii au fost ignoraţi sau ocoliţi cu bună ştiinţă. Reformele dure şi ambiţioase începute de actualul executiv au o lipsă majoră, şi anume aceea că se simte absenţa contribuţiei coerente a unor grupuri de specialişti.

Pe fond, aceste reforme erau obligatorii, însă conţinutul lor este în mai multe aspecte cel puţin discutabil. Este adus astfel în faţă doar imperativul politic, iar nu şi un diagnostic avizat al specialistului.

Desigur că actuala putere politică are specialiştii ei, care au fost chemaţi să-şi spună cuvîntul în elaborarea reformelor din domeniul fiscal, juridic, al educaţiei şi sănătăţii etc.

Dar, cum spuneam mai înainte, nu cred în expertiza unor profesionişti care sînt legaţi de un partid sau de altul, pentru că pînă la urmă tot factorul politic va fi cel care decide.

Pe de altă parte, presa a defilat şi ea cu o serie de specialişti apropiaţi unor trusturi de presă ostile actualei puteri, care au criticat tot timpul reformele guvernului. De data aceasta avem de-a face desigur cu specialişti aliniaţi în frontul partidelor din opoziţie.

Şi unii, şi ceilalţi poartă vina de a fi renunţat la moralitatea lor profesională.

Specialiştii onorabili, aceia care nu joacă pe nici un front politic, rămîn în continuare marginalizaţi. Uitaţi în cîte un birou sau în vreun institut de cercetare, se bucură doar de numele şi prestigiul lor, deseori mai mult în străinătate decît în România.

Autor: George Arun
Redactor: Petre M. Iancu