Ce este Europa?

.

Extinderea (aparentă sau reală) a influenţei Rusiei în estul continentului alimentează, potrivit ziarului elveţian Neue Zuercher Zeitung frica de ”braţul lung al Kremlinului” nu doar a ţărilor baltice, sau a Chişinăului, ci a întregii Europe răsăritene.

Dar ce este Europa? Absenţa unei clare identităţi europene, sesizată în repetate rînduri, constituie probabil unul din cele mai serioase obstacole în calea rezolvării multor probleme continentale, între care, după cum a reliefat summitul UE, combaterea terorismului islamist se înscrie la loc de frunte. Ziarele germane de azi semnalează reuniunea la vîrf a celor 15 si hotărîrea lor de a-şi ameliora cooperarea în lupta antiteroristă, între altele prin desemnarea, în persoana olandezului Giis de Vries, a unui coordonator antiterorist. Editorialiştii comentează apoi pe larg controversata strîngere de mînă dintre premierul britanic Tony Blair, şi aparent spăşitul ex-terorist arab, Muamar el Gaddafi, care continuă să fie liderul Libiei.

In fine, cotidianele germane analizează declaraţia guvernamentală a cancelarului Schroeder. Observatorii semnalează în context revenirea şefului executivului berlinez la accente social-democrate, după ce reformele pe care le-a iniţiat şi în special reducerea măsurilor de protecţie socială au provocat principalului partid guvernamental o serie de grave eşecuri electorale. Ziarele relevă însă şi hotărîrea comună, a formaţiunilor guvernamentale şi a opoziţiei, de a nu părăsi drumul reformelor.

In ce priveşte definiţia Europei, ziarul berlinez Die Welt o reproduce azi pe a scriitorului italian Claudio Magris. Potrivit lui, ”Europa este demnitatea individului aflată în opoziţie faţă de orice totalitarism”. ”Un atentator sinucigaş costă gruparea Hamas 20 de euro”, titrează acelaşi ziar, semnalînd că organizaţiile teroriste palestiniene recrutează tot mai frecvent copii şi adolescenţi spre a le comite crimele. Şi tot Die Welt publică un comentariu, care se întreabă: ”Oare ce se petrece în capul mamelor acestor terorişti?...Cea a unui copil de 10 ani a refuzat să creadă că băieţulul ei, dotat cu o centură explozivă a rămas în viaţă doar datorită defecţiunii bombei. La Ierusalim, membrii Brigăzilor al Aksa l-au împuşcat...ca pe un iepure pe un trecător, crezînd că e evreu. Cînd au constatat că e palestinian l-au declarat subit martir...”

Dar cum oare se poate apăra Europa de băi de sînge precum cele de la Madrid, dat fiind că, potrivit ziarului belgian De Standaard din Bruxelles, ”de absenţa graniţelor interne profită nu doar libertatea cetăţenilor, ci şi cea a mafioţilor şi teroriştilor”. Ziarul califică instituirea funcţiei de coordonator antiterorist drept ”un gest doar simbolic”. Fiindcă ”principalele state ale UE nu sunt dispuse să împartă cu toţi europenii informaţii secrete relevante”. Maerkische Oderzeitung solicită americanilor să le pună europenilor la dispoziţie datele sensibile de care dispun. Die Presse din Viena lansează un avertisment, potrivit căruia Europa e în pericol să moară de frică. ”Dacă evenimentele de la Madrid devin metodă, fiind posibilă înlăturarea prin bombe a unor guverne, bătrînul continent se va trezi strîns de gît de terorişti. Europa are două posibilităţi: să cedeze, în virtutea speranţei iluzorii că va scăpa de terorism. Ori să adopte contramăsuri substanţiale”. Noua politică securitară a continentului, precizează cotidianul vienez, ”se află în faţa unui test decisiv, reclamînd umplerea cu viaţă a strategiei antiteroriste”. Hannoversche Allgemeine Zeitung semnalează decizia a executivului berlinez de a expulza străinii din Germania suspectaţi de terorism.

Dar face oare parte din lupta antiteroristă şi controversata deplasare în deşertul libian a premierului britanic Blair? The Times din Londra consideră că istorica vizită e salutară; că Blair a înţeles mai bine decît colegii săi vesteuropeni cît de radical s-a schimbat lumea, după 11 septembrie 2001; şi că statele de felul Libiei, care-şi admit propria vulnerabilitate, căutînd să-şi procure securitatea respectînd legile, trebuie răsplătite. Chiar dacă, după cum mai scrie Times, e oarecum naiv să-l califici pe Gaddafi, ”unul dintre cei mai nestatornici dictatori ai Orientului Apropiat, drept un partener stabil”, convertirea lui pare autentică, datorîndu-se campaniei irakiene şi ea determină ”sporirea securităţii regionale şi occidentale”. Şi Handelsblatt din Duesseldorf salută călătoria la Tripoli a lui Blair, considerînd că riscul pe care şi l-a asumat premierul e acceptabil, dată fiind puţinătatea statelor banditeşti convertite, şi nevoia de succese în războiul antiterorist. ”O eventuală reintegrare reuşită a Libiei în familia naţiunilor civilizate ar lansa un semnal altor naţiuni arabe, în prezent ostile SUA şi Marii Britanii”.