1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Ce câştigă Moscova pariind pe un cal fără şanse în Siria?

Nici cancelarul federal, Angela Merkel, nici preşedintele francez, Francois Hollande, nu au reuşit să îl clintească pe şeful statului rus Vladimir Putin de la linia adoptată în chestiunea siriană.

Moscova nu acceptă înăsprirea sancţiunilor la adresa regimului de la Damasc - iar despre o operaţiune militară nici nu poate fi vorba.

Şi cât se mai străduise Angela Merkel, în ultimele săptămâni, să se abţină de la orice critici publice la adresa puterii de la Kremlin. Expertul new-yorkez Jeff Laurenti, de la centrul de cercetări al Fundaţiei Century, a sesizat că Putin nu a străbătut nici un milimetru în direcţia occidentului, cu ocazia dublei vizite la Berlin şi Paris.

Între Vest şi Rusia, "prăpastia e mai adâncă decât oricând", comentează specialistul, care lucrează şi pentru Naţiunile Unite. În fapt, ambele tabere vorbesc despre riscul unui război civil în Siria şi ambele pomenesc, în egală măsură, de planul de pace al ONU.

Doar că "mijloacele prin care se poate interveni pentru a pune capăt crizei diferă", a punctat, la Berlin, cancelara Merkel. La Paris, Hollande a fost ceva mai tranşant: nu există nici o soluţie înainte de plecarea de la putere a actualului preşedinte sirian, Bashar al-Assad.

În vreme ce Putin încerca să convingă lumea că nu s-a situa nici de partea regimului de la Damasc, nici de cea a adversarilor acestuia, ministerul rus de Externe se poziţiona explicit în spatele lui al-Assad printr-un comunicat de presă în care acuza "acţiuni ale militanţilor care urmăresc (prin masacrul de la Houla - n.red.) să zădărnicească şansele unei reglementări politice a crizei din Siria".

Un baleiaj al indeciziei ruse procurând Moscovei timp în tentativa de a rezolva de una singură problema siriană. Este, pe fondul propriei bătălii cu Statele Unite, generată de afacerea scutului anti-rachetă, şansa Kremlinului de a juca la blocaj pe scena diplomatică.

Ar mai fi şi interesele economice ale Rusiei, ţară care deţine un control substanţial al livrărilor de petrol şi gaze către Siria; în plus, Damascul este al treilea importator mondial de arsenal fabricat în Rusia.

În vreme ce Putin încearcă să dea asigurări că nici o armă vândută Siriei nu este folosită în războiul civil, Stefan Meister, specialist în afaceri ruseşti în cadrul Societăţii Germane de Politică Externă (DGAP), pune la îndoială capacitatea cuiva - militar rus sau chiar preşedinte al Rusiei - să controleze situaţia, cu atât mai puţin să ofere garanţii că aşa stau lucrurile.

"Clişeul acesta diplomatic", completează Meister, este dovada că, în prezent, cu Rusia se poartă "un dialog al surzilor" şi că subiectul a intrat "într-o fundătură", chiar dacă Moscovei îi este clar că, pe termen mediu, va rămâne fără acest partener: "Căderea lui Assad este o chestiune de timp".

Margarete Klein, de la Fundaţia Ştiinţă şi Politică, mai adaugă, la motivaţiile Moscovei, interesele geostrategice: Siria i-a cam rămas Rusiei ultimul aliat din Orientul Mijlociu, Damascul fiind singura contragreutate la influenţa americană asupra lumii arabe. Tartus este portul pe care îl foloseşte Rusia pentru a fi prezentă în răsăritul Mării Mediterane.

Dar şi Margarete Klein este de acord că Assad este un pariu pierdut pentru Moscova, motiv pentru care diplomaţia Kremlinului şi ocoleşte numele preşedintelui, blufând cu sintagme precum "principiile dreptului internaţional" sau "soluţie naţională neimpusă din străinătate şi în nici un caz militar".

Nodul gordian ar putea fi dezlegat la Haga, prin judecarea masacrului de la Houla de către o instanţă neutră, la Tribunalul internaţional. Atâta doar că atât Rusia cât şi China şi Statele Unite refuză să recunoască această instanţă.