1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Ce înseamnă, de fapt ”sistem”?

Denunţul Elenei Udrea împotriva şefului SRI are ca efect, dincolo de eficacitatea sa judiciară, o redeschidere a dosarului serviciilor de informaţii şi a regulilor după care funcţionează.

Elena Udrea

Elena Udrea

A sosit momentul să privim cu mai multă atenţie denunţul Elenei Udrea împotriva generalului SRI Florian Coldea. Este posibil ca acuzaţiile să nu se probeze, din multe motive, cum ar fi, bunăoară, simţul de autoconservare al martorilor, este posibil, de asemenea, ca ceea ce susţine să fie fals într-o anumită măsură, în sensul că ea însăşi ştie ceva, dar nu până la capăt. Dar, în cele din urmă, problema este că serviciile de informaţii au manifestat o prea mare intimitate cu mediul politic. Dacă nu ar fi existat toate aceste întâlniri, mesaje, conversaţii, nici Elena Udrea nu ar fi avut ce povesti. În sfârşit, declaraţia cea mai relevantă aparţine fostului preşedinte Băsescu care a dat de înţeles că serviciile au dobândit o putere excesiv de mare. Evident că el nu putea spune asta pe vremea în care deţinea mandatul, dar o spune acum când este în opoziţie şi poate trage de aici un profit.

Am văzut că foarte multă lume are dificultăţi în a înţelege situaţia. Dar dificultăţile se trag mai curând din propriile ataşamentele politice. Cei care îl admiră pe Traian Băsescu nu se pot împăca cu noua imagine de om duplicitar şi de politician învins el însuşi ”de sistem”. Dar mai ales nu reuşesc să pună de acord ceea ce văd astăzi cu imaginea pe care şi-o făcuseră despre structurile „discrete” ale statului în care văzuseră nici mai mult nici mai puţin decât armătura de forţă a spiritului etic în societatea românească. Spiritul, ca să acţioneze asupra lumii, are nevoie de întrupare şi, aşadar, SRI+DNA erau, în ochii lor, eticul întrupat.

Dar, în definitiv, ce înseamnă ”sistem”? Traian Băsescu nu a spus niciodată că ar fi vorba de serviciile de informaţii care ar conduce societatea. Nu o spusese nici Emil Constantinescu, dar, pe vremea sa, era logic ca anticomuniştii reali, cei din tabăra partidelor istorice şi a foştilor deţinuţi politici, să lase de înţeles că fosta Securitate reformată continuă să-şi promoveze interesele proprii prin furtul startului la privatizare şi noile afaceri de familie. Aşadar ”sistemul” înainte de anul 2000 desemna, în limbajul public, încrengătura de foşti securişti, politicieni şi oameni de afaceri care blocau calea noilor veniţi de pe versantul stigmatizat înainte de 1989 şi la începutul anilor 90, asigurându-şi totodată impunitatea. Dar Traian Băsescu nu putea spune acelaşi lucru şi nu mai putea da ”sistemului” exact acelaşi înţeles, chiar dacă a condamnat comunismul. În realitate, el a mizat pe vagul şi ambiguitea termenului, deşi ar trebui să remarcăm că încetul cu încetul el scosese serviciile secrete din definiţia ”sistemului”. ”Sistemul ticăloşit” al lui Traian Băsescu nu mai era ”sistemul” lui Emil Constantinescu.

”Sistemul ticăloşit” era, în accepţia prezidenţială, combinaţia de afaceri corupte şi opoziţie parlamentară. Serviciile deveniseră, în schimb, componente ale ”binelui”, iar parlamentul se scufundase în tabăra ”răului”. De aceea, modul în care Traian Băsescu spune astăzi că serviciile întrec măsura şi că nu sunt cotrolate de nimeni dezminte chiar propria sa ideologie şi îi pune pe partizanii săi în mare dificultate.

Dar nici adversarii preşedintelui nu se simt în largul lor, căci ei se văd nevoiţi acum să aplaude DNA-ul şi SRI-ul pentru arestarea Elenei Udrea, ceea ce le încurcă complet socotelile. Dacă până acum au susţinut că SRI+DNA reprezintă intrumente ale noului totalitarism, acum nu mai ştiu ce să creadă.

În sfârşit, efectul cel mai important al denunţului Elenei Udrea şi al declaraţiilor convergente ale lui Traian Băsescu este că serviciile de informaţii sunt reintroduse în definiţia ”sistemului”. Altfel spunând, conceptul de ”sistem” (fundamental rău) cu care operează lumea nu mai exclude serviciile secrete, ci tinde să le încorporeze, la fel ca înainte de anul 2000. Urmarea este că serviciile de informaţii nu mai sunt scutite de suspiciuni şi că se va crea, probabil, o mai mare presiune publică pentru ca ele să dea socoteală de faptele lor. E un moment psiho-politic important, care favorizează o regândire a sistemului de supraveghere civilă şi de limitare a puterilor de care serviciile secrete s-au bucurat în ultimii 10 ani.