1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

CCR si perplexitatea generala

Sentinta CCR cu privire la referendumuri i-a lasat cu gura cascata pe multi experti, ca si pe nu putini romani de rand.

Ea va amana probabil marea confruntare pe tema revizuitei constitutii, dar a potentat sensibil perplexitatea generala. Clar a devenit, in schimb, din nou, de ce seful Comisiei de revizuire a constitutiei nu poate da ce i se cere.

Pe scurt, validarea de catre CCR a propunerii USL-iste de reducere la 30 la suta a pragului necesar unui referendum e discutabila, din punct de vedere democratic, problematica juridic, precum si potential exploziva politic, de vreme ce impune, conform sugestiilor Comisiei de la Venetia, un tampon de un an inaintea aplicarii modificatei legi.

Sentinta CCR e discutabila din unghi democratic pentru ca, atata vreme cat nu se prezinta la urne peste jumatate din cetatenii tarii cu drept de vot, se mineaza legitimitatea rezultatului unui plebiscit, rapindu-i-se calitatea de indubitabil efect al vointei poporului, care, intr-o democratie, este si trebuie sa ramana adevaratul suveran. Participa o parte prea restransa a poporului la un referendum? Cealalta parte, majoritara, va putea mereu sa-i conteste, in mod intemeiat, rezultatul.

Contraargumentul potrivit caruia in alte tari exista un prag de validare situat sub 50 la suta e prea putin convingator, devreme ce nu tine seama de contexte. In acele tari, altfel decat in Romania, democratia si statul de drept functioneaza impecabil. Si nu de azi de ieri. In statele occidentale, de pilda, nu se indoieste mai nimeni de legitimitatea democratica a alegerilor, institutiilor si puterilor statului de drept sau de fiabilitatea dezbaterilor publice pe marginea unei modificari legislative ori constitutionale, care sa implice plenar opozitia si societatea civila.

Concomitent, sentinta e problematica juridic pentru ca invalideaza propria jurisprudenta a Curtii.

In esenta Curtea si-a contrazis flagrant propriile decizii de mai an, salutate si aplaudate de multi aparatori ai democratiei liberale si ai statului de drept din tagma specialistilor interni si externi in drept constitutional. Actuala inconsistenta a CCR ridica la randul ei probleme serioase pentru credibilitatea unei institutii esentiale a statului roman.

Devine astfel clar ca, politic, ne aflam in fata unei bombe cu explozie intarziata. Cu atat mai mult cu cat, spre iritarea si incurcarea planurilor majoritatii parlamentare, care ar vrea sa se vada cat mai rapid cu sacii puterii absolute in caruta, Curtea a inteles ca regulile jocului nu se schimba in timpul jocului. Si ca atare, a impus respectarea unui interval de un an inaintea aplicarii legii modificate a referendumurilor. Ceea ce ar putea amana cu cel putin 12 luni referendumul pentru adoptarea controversat revizuitei constitutii Antonescu. Care, o data validata cu un plebiscit dubios, ar deveni din punct de vedere politic si democratic inca si mai dubioasa decat este in prezent.

Dar, oricat de criticabile, de indoielnice sau de incomprehensibile par sa fie, sentintele unei Curti Supreme se cer respectate. Or, in reactie la piedica de un an pusa de CCR in calea aplicarii legi legii privind referendumurile "light", cu un cvorum de 30 la suta, care ingreuneaza apreciabil tenativa impunerii revizuitei legi fundamentale, co-liderul USL, Crin Antonescu, s-a aratat, din nou, prea putin adaptat la regulile statului de drept.

Fiindca, uitand pesemne de verdictul de puci, formulat in termeni ceva mai diplomatici de Comisia de la Venetia, seful Senatului si al Comisiei de revizuire a constitutiei a declarat ca "degeaba mai facem alegeri câtă vreme avem o Curte Constituţională care decide şi hotărăşte cu 9 oameni împotriva a milioane". Tot Antonescu a folosit notiunea pejorativa de "tertipuri" spre a desemna demersuri ale CCR, care ar aduce "prejudicii economice" Romanei.

Atat stilul declaratiilor sale, vadind o totala lipsa de respect fata de Curte, fata de institutia si puterea menita sa controleze eventualele derapaje ale parlamentului, cat si substanta lor semantica, desfiintand legitimitatea muncii judecatorilor supremi in numele majoritatii, ori al beneficiilor materiale, care n-au nici in clin nici in maneca cu dreptul, evidentiaza cat de nepotrivita e ocuparea, de catre Crin Antonescu, a oricarei functii de raspundere in statul de drept.

Corolarul acestei constatari de inadecvare e clar: intr-o democratie liberala plasarea sa in fruntea Comisiei de revizuire a constitutiei e ca si cum i s-ar cere livezii de pere sa dea o bogata recolta de mere.