1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cazul care ar putea da la iveală cancerul din sănătatea românească

De câteva săptămâni, internetul românesc s-a mobilizat să îl ajute pe un tânăr abandonat – sau chiar trădat – de statul care, în principiu, ar trebui să îşi protejeze cetăţenii. Subiectul nu este nou de loc.

default

Tânărul, Daniel Răduţă pe numele lui, viitor tată (soţia acestuia urmează să nască în primăvară), suferă de leucemie acută limfoblastică şi are nevoie urgentă de transplant de măduvă. Operaţia nu se poate efectua în România şi este scumpă. Răduţă a găsit medici europeni dispuşi să se ocupe de el – dacă, desigur, îşi poate plăti operaţia.

Pentru aceasta există deja cunoscutul Formular E112, prin care cetăţenii europeni pot recurge la anumite serviciile medicale în interiorul Uniunii dar în afara ţării lor natale. Boala lui Răduţă se "califică".

Daniel Răduţă, însă, nu este primul cetăţean român ajuns în situaţia de pacient şi căruia i-a fost pus în vedere că recursul la acest formular este mult prea complicat şi cu şanse minuscule de reuşită pentru a merita vreun efort. Fără ocolişuri spus, reprezentanţii autorităţii sanitare naţionale l-au trimis pe Răduţă la cerşit!

Ei, bine, normele metodologice de aplicare a legii prin care formularul E 112 a fost introdus şi pus la dispoziţia comunităţii sunt clare şi limpezi – şi, în mod paradoxal, întru totul favorabile rezolvării cazului Răduţă în parametrii relaţiei dintre statul încasator de taxe şi cetăţeanul plătitor de taxe.

Ceea ce a rămas în suspensie este bunăvoinţa autorităţilor. Bunăvoinţa lor de a-şi face, pur şi simplu, treaba. Statul în general, iar statul roman nu face nici o excepţie de la regulă, încasează sume enorme din diversele contribuţii de sănătate şi taxe (de viciu, de exemplu) instituite.

Banii aceştia ar trebui să se întoarcă, prin servicii, la cetăţean, căci asta este menirea acestui circuit financiar. Altfel spus, statul trebuie să se îngrijească de contribuabil. De, iată, în situaţia actuală, Daniel Răduţă.

Cazul lui Daniel ar fi trebuit de mult rezolvat, fără ca măcar lumea să ştie despre el – poate, cel mult, din bilanţul contabil anual al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. Dar despre transparenţa Casei şi a Ministerului, cu altă ocazie.

Până una-alta, de vreme ce autorităţile încearcă să obstrucţioneze accesul cetăţeanului la serviciile pentru care acesta din urmă plăteşte, s-ar cam impune reacţii radicale, poate chiar din partea premierul Emil Boc, cel care tocmai a obţinut, de urgenţă, interzicerea halucinogenelor după o întâmplare nefericită emoţional mediatizată.

Fişa postului de prim ministru îi permite să dispună instituţiilor statului să îşi facă, pur şi simplu, datoria. Cu riscul de a crea un precedent periculos pentru diversele jocuri de interese care, în jurul sistemului naţional românesc de sănătate, chiar nu sunt puţine.

Pentru Daniel Răduţă (şi asemeni lui mai sunt şi alţi pacienţi), intervenţia şi soluţionarea în regim de urgenţă înseamnă, de fapt, normalitate. O normalitate percepută în România prea des ca excepţie fericită.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Robert Schwartz