1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Cathedral Plaza – un proiect neterminat?

Victor Iulian Tucă29 februarie 2008

Construcţia clădirii din faţa Catedralei Sfântului Iosif s-a oprit. Recent, arhitectul şef al Asociaţiei Arhitecţilor se pronunţa în favoarea continuării. Alţii sunt categoric pentru expropriere şi demolarea clădirii.

https://p.dw.com/p/DFgD
Imagine: dpa

Bruxelles: miercuri ora 11. Întâlnire la firma Edelman cu avocata Eileen M. O’ Connor, din partea biroului de avocatură Orrick. Reprezintă firma Millennium care deţine proprietatea din faţa catedralei Sf. Iosif. Îmi prezintă pe un ecran în PowerPoint, proiectul firmei mamă, The Ofer Family Interests care a achiziţionat terenul în anul 1998. Apoi acte, foarte multe acte. În primul rând, acordul de principiu al Arhiepiscopului Mitropolit Ioan Robu. Printr-o scrisoare datată 19 noiembrie 1999, Ioan Robu cerea ministrului de atunci al Culturii, Ion Caramitru şi ministrului lucrărilor publice, Nicolae Noica, aprobarea proiectului clădirii Cathedral Plaza, invocându-se două motive: „transformarea pozitivă a acestei zone a oraşului” şi, din punct de vedere structural, „proiectul vizat nu va periclita stabilitatea catedralei”. În aceeaşi scrisoare se mai precizează: „această intervenţie va lăsa vizibilă cea mai mare parte a catedralei care se va profila pe piaţa nou amenajată”. Din scrisoare, rezulta în mod sigur că arhiepiscopul a ştiu de înălţimea clădirii.

Eileen M. O’ Connor, avocată a firmei Millennium: „Arhiepiscopul a susţinut că nu a ştiut cât de mare este turnul. Este pe deplin neadevărat. În mod sigur a ştiut cât de mare va fi.”

Mai mult, firma Millennium a lucrat la planurile noi construcţii cu inginerul Cişmigiu, cel care se ocupase de structura Catedralei Sf. Iosif, după ce aceasta a fost avariată de cutremurul din 1977. El a propus ca noua clădire să fie realizată din beton şi oţel fiindcă din punctul de vedere al seismicităţii, oţelul nu era de ajuns. Firma Millennium a acceptat propunerea fără să se opună.

În martie 2006, după ce a obţinut toate aprobările necesare, construcţia a început.

„La fiecare pas pe care l-am făcut în ultimele 18 luni, din 2006 au spus (PMB, nota red.) , bravo, mergeţi înainte…ne-am bazat pe autorizaţiile obţinute. Avem documente legale care au fost eliberate de către autorităţile în drept pe care ne-am bazat când am construit …şi am construit.”

În total, firma Millennium a obţinut peste 30 de permise şi aprobări de construcţie. Dar surprize, surprize… arhiepiscopul şi-a schimbat punctul de vedere. Din mai 2006, el a început o campanie împotriva construcţiei clădirii, împreună cu introducerea unei acţiuni la tribunalul Dolj pentru stoparea lucrărilor. O ordonanţă preşidenţială de oprire a lucrărilor a fost obţinută în iulie 2007. În opinia celor de la Millennium, nu s-a ţinut cont de probele de la dosar iar la apel a fost depusă o mărturie mincinoasă a unui inginer american de origine română, Emanuel Necula de care nu trebuia să se ţine cont, dat fiind faptul că procesul era în fază de apel.

Ce l-a făcut pe arhiepiscopul Ioan Robu să-şi modifice atitudinea?

Poate presiunea străzii? Poate protestele asociaţiilor non-guvernamentale? Greu de crezut că în România zilelor nostre aceste lucruri mai contează. Mai degrabă este vorba de bani.

Millennium a oferit arhiepiscopului pe 5 ani două etaje ale clădirii, 10 locuri de parcare şi o intrare separată, totul pentru o chirie de 100 de dolari pe lună. Arhiepiscopul Ioan Robu a dorit ca proprietatea celor două etaje să-i aparţină. Fiindcă nu s-au înţeles, Ioan Robu şi-a retras acordul de principiu, deşi conform legii, nu era nevoie de el. Apoi a trimis diverselor instituţii, inclusiv Parlamentul European, scrisori în care îşi exprima protestul său faţă de clădirea care ar afecta în mod grav structura de rezistentă a catedralei Sf. Iosif.

Nici autorităţile locale nu au rămas mai prejos deşi nici nu au retras autorizaţia de construcţie firmei Millennium.

„Acum (autorităţii locale, nota red.) susţin că există o altă lege care spune că, în loc să obţinem autorizaţia de construire de la Primăria sectorului 1, trebuie să ne întoarcem la primarul Municipiului Bucureşti şi să obţinem aprobarea de la Consiliul General. Apoi, ne-am dus la Consiliul General dar ne-au spus că nu au calitatea necesară de a ne elibera acest permis. Suntem în faţa Curţii Constituţionale care va spune ce lege se aplică.”

De ce au venit reprezentanţii firmei Millennium la Bruxelles? Să arate Comisiei Europene încă un caz în care statul de drept a fost încălcat de autorităţile locale de la Bucureşti. Să arate un exemplu concret de nefuncţionare a justiţiei româneşti. Să ajute Comisie în procesul de monitorizare a României. Să arate Bruxelles-ului că pentru investitorii străini sau români este imposibil să te bazezi pe certificate ale autorităţilor emise în mod legal.

Millennium a cheltuit pe acest proiect 24 de milioane euro. „Este proprietatea noastră şi nu vom renunţa la ea“, susţine Eileen M. O’ Connor.