Castanele fierbinţi ale Europei

Comisia impune ca obiective principale ale strategiilor naţionale educaţia copiilor rromi, accesul la asistenţă medicală, scăderea şomajului şi îmbunătăţirea condiţiilor de locuit. Dacă înlocuim cuvântul “rrom” cu “român” sau “bulgar”, vom descoperi că aceste obiective s-ar potrivi şi într-un context mult mai larg. Situaţia este cu adevărat îngrijorătoare în privinţa educaţiei – doar 42% dintre copiii ţiganilor termină clasele primare.

Însă şomajul, sistemul medical şi locuinţa sunt o problemă la fel de mare pentru rromi ca şi pentru românii sau bulgarii săraci. O astfel de abordare generală venită din partea Comisiei nu face altceva decât să arunce problemele rromilor, nişte castane fierbinţi ale Europei, în curtea unor guverne naţionale care s-au dovedit până astăzi incapabile să rezolve ceva.

“Pe moment am multe îndoieli în privinţa capacităţii Comisiei Europene de a discuta serios şi de a rezolva problema rromilor”, afirmă filozoful francez Andre Glucksmann, aflat în România pentru a vizita mai multe comunităţi de rromi.

“În Europa există în total 12 milioane de ţigani, nu vorbim doar de rromii din România. În toate cazurile, mai puţin Spania, nu sunt acceptaţi. La începutul anilor ’90, imediat după căderea zidului Berlinului, un sondaj al Los Angeles Times făcut în ţările central şi est-europene a constatat că oamenii îi considerau pe ţigani ca fiind cei mai periculoşi. Există aşadar o mare problemă cu discriminarea, care nu include în mod necesar şi accente rasiste, dar cu siguranţă conţine multă neînţelegere şi frică. Fricile sunt justificate acolo unde există reţele mafiote de rromi, dar nu doar rromii sunt mafioţi. Nu cred că astfel de probleme pot fi rezolvate în acest moment de Comisia Europeană, deşi este vorba de o problemă care priveşte centrul de comandă al Europei. Pur şi simplu pentru că rromii sunt cetăţeni europeni, nu imigranţi. Rromii nu au nevoie să fie acceptaţi precum imigranţii din Africa de Nord, din simplul motiv că sunt europeni. Ceea ce am constatat este că fiecare guvern a pasat problema unui alt guvern”.

Recenta vizită în România a ministrului francez de interne, Claude Gueant, pare a confirma opiniile lui Glucksmann. Conform comunicatelor oficiale, nici în întâlnirea cu omologul său român, nici în cea cu ministrul român de Externe, nu a fost abordată problema specifică a minorităţii rrome.

Aceasta în ciuda scandalului provocat toamna trecută de administraţia Sarkozy, a cărei decizie de expulzare a rromilor nu a avut efectele aşteptate în popularitatea preşedintelui Franţei.

Politicienii, indiferent de naţionalitate, îşi amintesc de rromi doar atunci când aceştia folosesc unor interese electorale sau când sunt siliţi, consecutiv unor incidente tensionate. Un astfel eveniment s-a petrecut chiar zilele trecute în Italia, fumul ridicat dinspre taberele de rromi tulburând traficul pe aeroportul Ciampino.

Problema rromilor nu este una strict naţională, şi nici Comisia Europeană, nici guvernele statelor membre nu au descoperit deocamdată o abordare eficientă. S-ar putea însă ca perspectiva să fie eronată, dificultăţile rromilor fiind doar un episod dintr-un tablou european mai larg şi mai îngrijorător.

Andre Glucksmann: “Europa are o mare problemă cu cei excluşi. Trăim într-o societate extraordinar de segregată. În Franţa, mahalalele, unde este concentrată marea parte a tinerilor şomeri, sunt situate la periferie. În esenţă, acelaşi lucru li se întâmplă şi rromilor. Trăim într-o civilizaţie care îi respinge sistematic pe tinerii săraci, fără loc de muncă, fără acte.”

Autor: Vlad Mixich
Redactor: Medana Weident