1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Europa

Carenţele politicii europene de azil

Europa icneşte sub povara nenumăraţilor solicitanţi de azil. Şefa executivului german şi preşedintele Franţei s-au consultat la Berlin pentru a vedea ce se poate face.

Începând din 20 iulie 2015 a intrat în vigoare o nouă recomandare europeană privitoare la azil. Scopul ei principal este armonizarea procedurilor de azil în toate cele 28 de state membre ale UE. De asemenea, se doreşte ca azilul să fie acordat peste tot în funcţie de criterii unitare. Totodată, s-a stabilit că procedura poate dura maximum şase luni. Excepţii nu pot exista decât atunci când numărul de solicitări este deosebit de mare. Acordarea azilului este ceva ce ţine de competenţa statelor naţionale. Iar azilul acordat de o ţară este valabil doar pe teritoriul ei şi nu se extinde automat la nivelul întregii UE.

Potrivit Comisiei Europene, prin acestă recomandare se combate aşa-numita "loterie a azilului" în Europa. Dar fenomenul există în continuare, fiindcă statele naţionale decid cine primeşte azil şi cine nu. Anul următor, Comisia va demara o nouă iniţiativă din dorinţa de a impune un drept unitar în domeniu. Ceea ce va însemna că azilul acordat de o ţară va fi recunoscut şi de restul membrilor UE. Procedura ar putea dura însă mai mulţi ani. Instituţiile comunitare lucrează la uniformizarea procedurii de acordare a azilului deja din anul 1999.

State terţe sigure

În prezent nu există o listă de state terţe sigure care să fie recunoscută de toate statele UE. Fiecare stat membru are lista lui proprie cu astfel de ţări. Astfel, Kosovo, de pildă, se bucură de acest statut în unele ţări ale UE, în altele nu. În alte ţări ale UE, Irakul este privit ca un stat sigur, dar în altele nu. Acestea din urmă acordă automat azil solicitanţilor care provin din Irak.

De aceea, Comisia vrea să prezinte deja în luna septembrie o listă cu state terţe sigure, spre uzul tuturor celor 28. Preşedintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, subliniază că este ilogic ca ţările din Balcanii de Vest să aibă statut recunoscut de ţări candidate, dar pe de altă parte să nu fie considerate state terţe sigure de toate cele 28 de ţări membre.

Urmează ca agenţia europeană de azil EASO, cu sediul în Malta să propună statelor UE criterii unitare pentru state terţe şi motive de azil. Cu toate acestea, solicitanţii de azil din state terţe sigure vor avea pe mai departe dreptul la o verificare individuală a cererii lor. Totuşi, acele proceduri vor fi mult mai rapide şi repatrierea în statul terţ sigur va fi mai facilă.

Regulamentul Dublin

De 25 de ani este valabil la nivelul UE principiul că responsabil pentru un solicitant de azil este statul european pe teritorioul căruia a pătruns solicitantul mai întâi. În practică acest "principiu Dublin" nu mai este respectat de toate ţările. Atât Comisia Europeană cât şi şefa executivului german, Angela Merkel, sunt de părere că "Dublin nu mai funcţionează".

Grecia, Italia, Bulgaria şi Ungaria ar fi, potrivit acestui principiu, responsabile pentru marea masă a solicitanţilor de azil. De facto însă, solicitanţii parcurg aşa-numita rută balcanică spre Germania, Franţa, Suedia sau alte ţări nordice sau pleacă din Italia spre aceeaşi destinaţie via Austria. Ca urmare, numai cinci ţări ale UE găzduiesc grosul solicitanţilor de azil, deşi teoretic chestiuea nu ar ţine de competenţa lor.

Grecia şi Italia îi trimit mai departe spre nord pe solicitanţii de azil, spunând că sunt suprasolicitate de afluxul ultimilor ani. Iar Curtea Europeană de Justiţie a decis în repetate rânduri că solicitanţii de azil din Germania nu pot fi retrimişi în Grecia fiindcă acolo nu li se poate garanta respectarea drepturilor omului. În concluzie, Comisia UE va demara anul viitor dezbateri privind modificarea regulilor Dublin.

Comisia de la Bruxelles a propus deja în mai să redistribuie 60 000 de solicitanţi de azil din Grecia, "ca măsură de avarie", către restul statelor UE. Dar acestea resping ideea stabilirii de contingente obligatorii şi insistă asupra unei redistribuiri "benevole". Dar şi redistribuirea de bună voie se lasă aşteptată fiindcă majoritatea statelor UE, cu precădere cele din Europa de Est dar şi Marea Britanie şi Spania nu vor să găzduiască niciun refugiat în plus. Germania face în prezent mari presiuni fiindcă ministrul ei de Interne, Thomas de Maiziere, consideră că este cazul ca statele UE să manifeste mai multă solidaritate mutuală. Germania se vede nevoită în prezent să găzduiască foarte mulţi solicitanţi de azil, mai precis 40 la sută din totalul existent în întreaga UE.

Nu doar acordarea de azil este reglementată diferit la nivelul ţărilor UE, ci şi repatrierea celor refuzaţi. Numai o treime din cei refuzaţi sunt expulzaţi din ţară. De obicei, ei sunt în continuare "toleraţi" pe mai departe în ţară, din raţiuni umanitare (Germania), sau lăsaţi pur şi simplu să trăiască pe mai departe în ţară, în clandestinitate (Italia, Grecia).

Cât priveşte găzduirea şi întreţinerea solicitanţilor de azil, aici există reguli unitare la nivelul UE, dar ele nu sunt pretutindeni respectate. Tabere improvizate de felul celor existente pe insula elenă Kos sau în apropiere de Calais nu ar trebui de fapt să existe. Acordarea de ajutoare materiale sau bani de buzunar nu sunt chestiuni reglementate, ci ţin de mărinimia ţărilor-gazdă. Dar statele UE primesc la cerere fonduri din Bruxelles pentru a finanţa întreţinerea solicitanţilor de azil.

Securizarea frontierelor externe

În interiorul UE se poate călători liber fără controale vamale. Pentru securizarea frontierelor externe sunt responsabile statele membre. Ele sunt sprijinite în context de agenţia europeană de pază a frontierei Frontex, şi de o serie de bănci electronice de date. Dar în caz de necesitate, ţările UE sunt îndreptăţite şi chiar obligate să-şi protejeze graniţele externe cu ajutorul unor garduri şi sisteme de protecţie de felul celor existente în Spania, Grecia, Bulgaria şi, mai nou, în Ungaria.

În cazuri excepţionale, statele UE îşi pot închide temporar şi frontierele comune cu alte state ale UE. Dar această decizie trebuie luată la nivelul UE. Controale vamale suplimentare la frontierele interne sunt temporar posibile, dar cu condiţia informării Comisiei de la Bruxelles.