1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Care este răul cel mai mic?

Dacă analizăm strict logic situaţia electorală actuală şi felul în care s-au dispus forţele politice, vom descoperi o imagine cu totul surprinzătoare.

În această ultimă săptămână de campanie, a atras atenţia mai ales efortul pe care îl face Traian Băsescu pentru discreditarea lui Klaus Iohannis. Scopul său nu este pe deplin lămurit. Crede el că Elena Udrea are cu adevărat şanse? Mai curând nu. Din declaraţiile sale se poate uşor înţelege că e perfect lucid şi că nu îşi face iluzii: ”Ea are şansa ei, nici mai mare, nici mai mică decât alaltăieri”, a spus el duminică despre Elena Udrea.

Prin urmare presupunerea că Traian Băsescu şi-a pierdut simţul realităţii este cu totul greşită. El acţionează perfect conştient şi subminează candidatura lui Klaus Iohannis ştiind perfect că, în felul acesta, poate contribui la victoria lui Victor Ponta. Desigur, Traian Băsescu îl atacă şi pe Victor Ponta, dar după eşecul denunţului privind apartenenţa la serviciile de informaţii, atacurile şi-au pierdut eficacitatea. Publicul hotărât să voteze cu Victor Ponta nu va face decât să se întărească în convingerile sale, dar alegătorii potenţiali ai lui Iohannis ar putea fi, în schimb, tulburaţi de afirmaţiile lui Traian Băsescu. De aceea este clar că nu îşi propune atât să-l destabilizeze pe primul-ministru, cât să erodeze încrederea în Klaus Iohannis. Dacă PSD, cu campania legată de pensii, îi face mult rău candidatului ACL printre vârstnicii nehotărâţi, Traian Băsescu, îl atacă în chiar inima electoratului său, care este foarte sensibil la ideea integrităţii.

Ne-a scăpat până acum ceva. Monica Macovei evită să o atace pe Elena Udrea, afişând un soi de ignorare dispreţuitoare; ca şi cum nici nu ar merita să vorbească despre ea. Fie că e o tactică premeditată, fie că nu, tăcerile Monicăi Macovei sunt echivalentele unui pact de neagresiune. Nici Elena Udrea nu o atacă direct pe Monica Macovei, deşi nu ezită să-i submineze campania, aşa cum am văzut recent la un post de televiziune care a difuzat reclama electorală a candidatei PMP în chiar timpul conversaţiei cu Monica Macovei. E posibil să fi înţeles până acum greşit ce se întâmplă şi ca cele două candidate să acţioneze în mod solidar cu Traian Băsescu pentru scoaterea din cursă a lui Klaus Iohannis chiar cu riscul victoriei lui Ponta. Ele luptă independent una de alta, se dispreţuiesc tacit, dar asta nu înseamnă că nu se pot înscrie în acelaşi mare scenariu electoral. De fapt ele sunt mult mai credibile dacă par a fi adversare de moarte, decât şi-ar face de la distanţă semne amicale. În orice caz, aşa cum a constatat foarte bine cineva, făcând o analiză a propunerilor electorale ale celor două candidate, apropierile dintre ele sunt surprinzător de mari dacă ţinem seama de adversităţile afişate ale susţinătorilor. Să nu ignorăm iarăşi că, după câteva declaraţii dezaprobatoare, Traian Băsescu a încetat să o mai critice pe Monica Macovei. S-a delimitat la început pentru a sugera diferenţa, dar apoi şi-a îndreptat tirul împotriva lui Ponta şi Iohannis.

Am putea presupune că asistăm la un travesti foarte reuşit. Aceeaşi gândire şi aceleaşi interese politice se află în spatele ambelor candidate. Este chiar posibil ca apariţia a două candidate şi divizarea care s-a produs din acel moment în sânul foştilor partizani ai lui Traian Băsescu să fie doar urmarea unui defect de parcurs al aceluiaşi scenariu. Un accident, care nu va fi modificat prea mult vectorul principal, pe direcţia căruia se însumează ceilalţi doi după regula cunoscută a paralelogramului. Divergenţele se reunesc în cele din urmă pe o singură direcţie.

Este straniu modul în care Băsescu şi Macovei îl tratează pe Iohannis ca pe un duşman politic. S-au emis şi ipoteze explicative, dar ele sunt nesatisfăcătoare, deoarece se bazează prea mult pe ipoteza că actorii politici ar suferi de o vanitate exagerată sau de o carenţă de inteligenţă. S-a crezut o vreme că unificarea dreptei ar fi posibilă dacă se pun orgoliile între paranteze şi dacă, în ultimul ceas, Elena Udrea şi Monica Macovei ar înţelege că mai mult strică decât ajută. A fost poate o gândire naivă. Dreapta pare să fie divizată de interese şi forţe obiective şi nu de simple capricii. Componenta psihologică a motivaţiilor politice a fost supraestimată, contrazicând adesea evidenţele. Şi anume că protagoniştii sunt cu toţii foarte inteligenţi şi că ştiu bine ce fac.

Ceea ce putem spune, din punct de vedere logic, este că, din perspectiva gândirii care subîntinde candidaturile Monicăi Macovei şi Elenei Udrea, este mai grav dacă va câştiga Iohannis decât dacă va câştiga Ponta. Este un lucru cert că Victor Ponta nu este dorit, dar, din motive nespuse, cu el se speră că s-ar găsi căi de acomodare, spre deosebire de Klaus Iohannis. Acesta este cadrul logic în care evoluează aceste alegeri, singurul care poate explica divizarea ”inexplicabilă” a dreptei. Se pare că ceea ce vedem nu e ce pare a fi şi că, în mod surprinzător, din perspectiva de mai sus, răul cel mai mic este Victor Ponta.