1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Capul lui Moţoc, capul lui Blaga

În democraţiile normale liderii de partide vinovaţi de o înfrângere de proporţii demisionează. Nu e vorba aici de vreo vindictă, ci doar de cutume fireşti, menite să amelioreze şansele de viitor ale acestor partide.

Elena Udrea, femeia care a dovedit că se poate

Elena Udrea, femeia care a dovedit că se poate

Ar fi momentul unor analize realizate fără ochelari de cal. E chiar nevoie să se evalueze fără prejudecăţi în ce măsură ARD, PDL, dreapta reformistă ar fi putut obţine un rezultat ceva mai puţin dezastruos la alegerile de la 9 decembrie, chiar în grelele condiţii date.

E cât se poate de clar că austeritatea şi ura pe Băsescu indusă de „Ministerul Adevărului” de la Antene le-a întunecat minţile prea multora. Le-a întunecat într-atât încât electoratul a sfârşit prin a permite apariţia unui parlament supradimensionat, plin de extremişti, populişti, borfaşi, mafioţi şi securişti.

Dar chiar şi în aceste condiţii are multă dreptate fostul premier, Emil Boc. Nu trebuie uitat că ex-liderul PDL şi al guvernului şi-a câştigat în vară primăria clujeană în ciuda austerităţii şi în pofida campaniei deşănţate făcute împotriva lui de Antene care l-au demonizat ani la rând, cel puţin la fel de sistematic precum l-au diabolizat şi pe Traian Băsescu.

Or, Boc e perfect îndreptăţit să atragă atenţia asupra performanţei electorale remarcabile - în contextul dat - realizate de Elena Udrea la Roman, ca şi asupra scorului pe care şi l-a adjudecat ARD la Cluj.

Rezultatele obţinute la Roman sunt cu atât mai semnificative, cu cât şi Udrea a avut parte de calomniile cele mai groase, de atacuri la persoană fără număr, de campaniile cele mai susţinute şi mai virulente de denigrare.

Potrivit lui Emil Boc, „Elena Udrea a avut curajul să meargă din casă în casă. Dacă am fi făcut toți asta, rezultatele ar fi fost altele”.

Fostul președinte al PDL, a mai reliefat, la România TV, că nu e întâmplător că rezultatele cele mai bune la alegerile parlamentare au fost obținute la Cluj și Roman.“Acolo unde li s-a explicat oamenilor de ce a fost nevoie să fie luate măsurile de austeritate, s-au obținut cele mai bune rezultate”.

Aşa este. Aşa ar fi trebuit să se facă peste tot campania electorală. Dar oare de ce nu s-a făcut? De unde blatul cu USL? De ce s-a făcut o campanie atât de iresponsabil de ternă la dreapta spectrului politic? De ce a simţit nevoia preşedintele să iasă el însuşi în faţă, în ultimele zile de campanie, ca să le explice oamenilor care e miza adevăarată a alegerilor?

Nici obiecţiile doctrinare şi nici lipsa de talent, de oameni sau faptul că unii dintre candidaţii ARD ar fi fost novici nu explică scorul jalnic al dreptei. Una din sursele răului e grăsimea acumulată de PDL şi de unii din liderii partidului în anii de guvernare datoraţi popularităţii iniţiale a lui Traian Băsescu.

Prea mulţi trufaşi din PDL s-au aşteptat să-şi continue şi în campanie huzurul şi vechiul dolce far niente condiţionate, ani la rând, de locomotiva electorală Băsescu. Au profitat fără jenă de preşedinte şi de conştiinţa civică a presei neînregimentate, precum şi de efortul la urne al românilor care de atâtea ori în trecut au făcut tot ce-au putut ca să nu lase ţara pe mâna cleptocraţiei securiste.

E adevărat că ura pe Băsescu şi pe austeritate au jucat un rol considerabil în victoria USL. Dar la fel de limpede e că hărnicia, inteligenţa şi refuzul semeţiei şi elitismului ar fi putut ameliora mult rezultatele dreptei reformiste.

Pe moment, această dreaptă are nevoie, indiscutabil, de unitate. Dar şi de o primenire a rândurilor proprii, precum şi de o demisie cât mai urgentă a lui Vasile Blaga din fruntea PDL, dacă, din analiza prestaţiilor, reiese că era loc de mai bine.

Că un premier plagiator precum Ponta se arată impenitent şi nu aruncă prosopul deşi face zilnic rău partidului său şi imaginii ţării nu trebuie să disuadeze dreapta să se comporte în conformitate cu standardele europene.

După o înfrângere de asmenea proporţii, opoziţia are nevoie de lideri noi şi competenţi. Îi are. Sunt oameni ca Monica Macovei, MRU, Cristi Preda, Papahagi, pentru a nu rosti decât câteva nume. Sunt destui oamenii dotaţi cu anvergura intelectuală şi fibra morală necesare, sub conducerea cărora inima dreptei reformiste poate fi repornită. Hai s-o auzim cum bate...