Capitalism de caravană şi efectul Nokia

Dacă i-ar fi dat crezare fostului premier al landului Renania de Nord - Westfalia, Jürgen Rüttgers, finlandezii de la Nokia ar fi trebuit să-şi pună repede, după inaugurarea centrului de producţie la Jucu, coada pe spinare. Aflat în plină camopanie electorală, în 2009, politicianul german afirmase că angajaţii români "vin la muncă şi pleacă după cum au chef şi n-au habar ce fac".

Rüttgers nu avea de unde să ştie că angajaţii uzinei Nokia n-aveau cum să întârzie la serviciu, de vreme ce erau transportaţi zilnic cu autobuzul firmei până în poarta fabricii. Un ajutor la vremea aceea esenţial pentru muncitorii care, neposedând automobile personale, nu ar fi avut cum să sosească din toată regiunea în fiecare dimineaţă la serviciu. Din 2008, când, la deschiderea fabricii Nokia, majoritatea angajaţilor munceau în schimburi de 12 ore pentru mai puţin de 300 de euro pe lună, lucrurile s-au schimbat, explică preşedintele filialei "Cartel Alfa" din judeţul Cluj, Grigore Pop:

"Faţă de problemele avute la început, când nu ne recunoştea ca sindicat şi ca entitate, astăzi suntem consultaţi în toate problemele cu care se confruntă Nokia sau salariaţii de la Nokia şi avem - cum să vă spun? - o colaborare relativ bună".

Printre succesele acestei colaborări "relativ bune" se numără creşterea salariilor la 400 de euro pe lună, chiar dacă aceasta înseamnă echivalentul salariului mediu pe economie. Cât despre schimburile de 12 ore, acestea vor fi transformate, anul viitor, în ture normale, de opt ore, afirmă Pop, precizând, de asemenea, că numărul angajaţilor a crescut în prezent la 1200 de salariaţi permanenţi şi 1800 de lucrători temporari, care, cu toţii, au scăpat neafectaţi de criza economică globală.

În contextul tuturor acestor schimbări s-a modificat şi conceptul de productie al uzinei, evoluând de la fabricarea iniţială de telefoane mobile ieftine pentru ţările din răsăritul Europei, Asia şi Africa, la producţia multimedialelor aparate de tip smartphone. Această evoluţie nu trebuie să surprindă, afirmă primarul oraşului Cluj, Sorin Apostu, amintind că Nokia a inaugurat acolo, deja cu zece ani în urmă, un centru de dezvoltare software. Cu toate acestea, producţia Nokia în România a intrat în centrul atenţiei investitorilor internaţionali abia în urma strămutării fabricii din Bochum la Jucu:

"Campania de presă lansată în Germania, trebuie să recunoaştem, a făcut mult mai cunoscut evenimentul în întreaga Europă. Cred că, practic, venirea Nokia aici a însemnat o demonstrare a deschiderii autorităţilor către investitorii străini şi un plus de încredere în ceea ce înseamnă investiţiile în Cluj".

Astfel şi-au exprimat încrederea în potenţialul forţei de muncă din Cluj prestatorul de servicii financiare olandez ING, care a inaugurat anul acesta la Cluj sediul său general pentru Europa Centrală şi de Est, dar şi concerne multinaţionale precum Emerson sau producătorul de mobilier de birou Office Depot.

"Din fericire, ceea ce analiştii economici au prezis s-a şi întâmplat. Odată cu instalarea unui mare concern, în cazul de faţă Nokia, despre care toată lumea ştie că are criterii foarte stricte şi tehnice în luarea unor decizii, s-a produs un efect de propagare a bunului renume al Clujului în lume, de care ne bucurăm şi astăzi", adaugă Sorin Apostu.

Aşa-numitul "efect Nokia" a fost atestat şi de compania de consultanţă KPMG, al cărei studiu recent indică potenţialul regiunii de a deveni una din cele mai atractive zone de producţie din Europa, îndeosebi în domeniul tehnologiei informaţiei, şi, aceasta, nu în virtutea salariilor scăzute ci graţie inginerilor şi informaticienilor cu grad foarte înalt de calificare.

Autor: Alexandra Scherle/Ana-Maria Fischer-Dieskau
Redactor: Cristian Ştefănescu