Capete de pod - în est şi vest

"Guvernul german se arată îngrijorat de crescânda influenţă a Rusiei la Sofia"... şi se teme că Moscova "întăreşte tot mai mult Bulgaria ca un cap de pod în Uniunea Europeană", scrie săptămânalul Der Spiegel.

Publicaţia citează surse ale serviciilor secrete germane, potrivit cărora "o treime din economia Bulgariei e direct sau indirect dependentă" de Kremlin. Hebdomadarul semnalează strânsa alianţă dintre guvernul socialist bulgar şi regimul rus, bruscarea Comisiei Europene de către mai-marii bulgari (în partidele guvernamentale fiind activi mulţi oligarhi şi foşti poliţişti politici comunişti care fac afaceri cu favoriţii din camarila lui Putin).

Der Spiegel consemnează şi vizite nu tocmai liniştitoare la Sofia. E vorba de cea efectuată de candidatul socialist la şefia Comisiei Europene, Martin Schulz, care a făcut campanie electorală cu socialiştii bulgari, precum şi de cea, iminentă, a subalternului lui Putin (ca şef al comisiei de acţionari a unei firme dominate de concernul de stat rusesc, Gazprom), care este social-democratul Gerhard Schröder. Ex-cancelarul german urmează să plece la Sofia săptămâna viitoare.

Pe larg se ocupă ziarele şi de "grosolanele neregularităţi comise în votul din estul Ucrainei". Süddeutsche Zeitung relevă că "referendumurile" din Ucraina scindează ţara, că votul separatist are loc în două regiuni răsăritene ale ţării şi că "Occidentul îl respinge, ca fiind ilegal".

Şi cotidianul berlinez Die Welt analizează aşa-zisele "plebiscite" ale secesioniştilor rusofoni. Ziarul semnalează "votul multiplu derulat în (varii) localuri de vot" şi intenţia Uniunii Europene de a înăspri sancţiunile impuse responsabililor de la Moscova.

Cotidianul înregistrează şi declaraţia unui vice-şef al partidului social-democrat, care i-a luat apărarea fostului cancelar Schröder, criticat pentru întâlnirea sa, în plină criză ucraineană, cu Vladimir Putin, şi tandreţea îmbrăţişării sale cu tiranul de a Kremlin.

În editorialul consacrat subiectului, intitulat "În laboratorul lui Putin”, ziarul berlinez face afirmaţii similare celor făcute de autorul acestor rânduri la Digi tv, rostite live după alegerile româneşti din toamna anului 2012, când a declarat că are senzaţia revenirii în anii 30 ai veacului trecut. Die Welt scrie următoarele: "Cam aşa trebuie să se fi petrecut lucrurile în Rusia anului 1917, ori în Germania anilor treizeci. Un mic grup radical şi violent ocupă clădirile publice. Atmosfera se încinge după evenimente îngrozitoare precum incendiul din Odessa"...O presă controlată şi "nivelată are grijă să fixeze în capetele oamenilor imaginile transmise într-un mod care să corespundă". În speţă ca "genocid anti-rusesc".

De aici nu mai e nevoie de mult pentru ca separatiştii să-i poată mobiliza în masă pe alegători în Doneţk şi Lugansk.

Percutant e ziarul berlinez şi în critica aplicată naivităţii ori neghiobiei simpatizanţilor lui Putin din occident. După cum admite ziarul, americanii şi europenii au comis, ce-i drept, greşeli. Care însă "nu pot justifica defel spectacolul cinic pus în scenă de Putin în Ucraina". Potrivit ziarului, guvernul Rusiei a lansat "o mişcare în măsură să divizeze Europa". Este o mişcare din unghiul căreia "e fascist oricine" nu împărtăşeşte (integral) opinia Kremlinului.

Cotidianul se opreşte şi asupra resorturilor politice şi psihice, conştiente sau inconştiente, ale acestei mişcări. E vorba fie de "lipsa de toleranţă, fie de şovinism, de adâncul sentiment de inferioritate decurgând din pierderea Războiului Rece, după victoria din cel de-al Doilea Război Mondial"...Oricum, Die Welt nu crede că spectrele invocate de Putin ne vor părăsi ori vor putea fi puse sub control rapid, după destabilizarea estului Ucrainei urmând regiunea industrială Dnepropetrovsk. Iar "exemplul estului Ucrainei va face emuli şi în alte zone ale Europei răsăritene".

Extrem de importantă e şi concluzia pe care o trage cotidianul berlinez. Care nu se simte foarte amuzat de faptul că, din perspectiva separatiştilor, "referendumurile" din Doneţk şi Lugansk au constituit "victorii ale Uniunii Sovietice". Or, "a zâmbi pe marginea acestei nostalgii sovietice e a nu înţelege ce forţă se ascunde în mişcarea declanşată în temeiul ei şi ce pericol reprezintă ea pentru Europa".

În timp ce pe occidentali ar trebui să-i alarmează capetele de pod ruseşti construite nu numai la Sofia ci, mai ales, în minţile oamenilor de oriunde, pe ruşi îi sperie capul bărbos al homosexualului artist austriac Tom Neuwirth. Conchita i-ar fi siderat însă şi pe extremiştii de dreapta austrieci, după cum reiese dintr-o însemnare a ziarului conservator Die Presse, de la Viena, pe tema discrepanţei reacţiei la victoria ei la Eurovision din partea unor candidaţi austrieci la alegerile europene.

În timp ce, mişcată de triumful Conchitei, candidata ecologistă, Ulrike Lunacek, "ea însăşi o lesbiană militantă, era să izbucnească în plâns", rivalul ei de la (aşa-zisul) Partid al Libertăţii, FPÖ, (o formaţiune de la extrema dreaptă a spectrului politic austriac) a reacţionat "glacial".

Nimic de mirare în toate acestea. Cum nu e de mirare că extrema dreaptă şi stânga din Europa se întâlnesc şi se înţeleg perfect în antiamericanism, antidemocraţie, antiglobalism şi în adularea tiraniei lui Putin.