1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Candidatura lui Victor Ponta, pe masa Curţii Constituţionale

Încărcătura politică este aproape la fel de mare ca în 2012, căci judecătorii Curţii îl pot împiedica pe Victor Ponta să ajungă preşedinte.

Curtea Constituţională are pe ordinea de zi o contestaţie pe care Gheorghe Funar a formulat-o împotriva candidaturii lui Victor Ponta. Fostul primar al Clujului contestă legalitatea candidaturii primului-ministru, despre care se bănuieşte că ar fi făcut parte din corpul agenţilor secreţi SIE.

Sunt două posibilităţi: Curtea respinge repede contestaţia în cursul zilei de vineri şi închide controversa sau cere documente doveditoare lăsând, cel puţin teoretic, posibilitatea unui alt deznodământ.

În linii mari, Gheorghe Funar invocă statutul cadrelor militare şi al SIE, arătând că un agent secret nu poate face parte din rândurile unor militanţi de partid. Este evident corect. De altfel, fostul primar al Clujului se caracterizează printr-un legalism aproape fanatic, care l-a scutit de scandaluri de corupţie în ciuda longevităţii sale din fruntea administraţiei clujene. Există la Gheorghe Funar un veritabil literalism, de natură să-l ferească de cea mai mică abatere interpretativă. Dacă am compara situaţia lui cu domeniul religios, am putea spune că Gheorghe Funar este un ”fundamentalist” al legii.

Uneori însă această rigiditate ”protestantă” e foarte bună şi ne fereşte de multe conivenţe pe teren nesigur din punct de vedere moral. Unii, mai subtili, ne-ar putea avertiza că nici legea omenească nu ar trebui să fie idolatrizată, dar atunci când spiritul derogatoriu pare să prevaleze, fundamentalismul lui Funar e binevenit, căci ne poate pune la dispoziţie o contrapondere folositoare.

Probabil că de la campania din 2012, pe care USL o declanşase împotriva preşedintelui Traian Băsescu, CCR nu a avut de deliberat asupra unui subiect atât de important. Curtea Constituţională l-a salvat atunci pe Traian Băsescu prin deciziile sale controversate în privinţa cvorumului la referendum. Desigur că orice decizie provoacă discuţii în contradictoriu, dar ne referim la faptul că forul constituţional îşi contrazisese propria jurisprudenţă, ceea ce nu este absurd din punct de vedere juridic, dar provoacă inevitabil mari contrarietăţi în plan politic.

Încărcătura politică este şi acum aproape la fel de mare. Atunci CCR l-a salvat pe Traian Băsescu, acum îl poate face pe Victor Ponta preşedinte. Judecând lucrurile din afara cercului restrâns de putere (cum altfel?), putem spune că judecătorii Curţii Constituţionale sunt în drept să ceară tuturor instituţiilor statului informaţii lămuritoare. Cel care a făcut contestaţia nu este obligat să aducă probe ca în faţa unui proces civil de calomnie, ci Curtea are misiunea de a clarifica lucrurile până la capăt, căci este vorba despre însăşi arhitectura constituţională a statului. Nu vorbim aici de imaginea publică a unui candidat, nu vorbim despre suprafeţe, ci despre toate dedesubturile şi ascunzişurile vieţii de stat, pe care Constituţia le protejează, dar le şi îngrădeşte.

În mod normal ar trebui să fie un proces al ”adevărului” şi nu unul al restabilirii convenienţelor. Indiferent de conţinutul deciziei care va fi dată, ni se pare necesar ca judecătorii să ceară în prealabil informaţii relevante de la toate instituţiile şi, bineînţeles, de la serviciile secrete. Va putea depune mărturie şi preşedintele Traian Băsescu? Teoretic, da, dar se pare că nu deţine dovezi suplimentare.

În răstimp, cei care doresc stoparea scandalului ”au ridicat tonul”. Teodor Meleşcanu, purtătorul neoficial de cuvânt al serviciilor secrete, a cerut presei să înceteze discuţia. “Din punctul meu de vedere, această temă s-a încheiat. Dacă mai există alte nelămuriri, acestea trebuie să fie clarificate nu la televiziuni, ci de organele competente”. Fostul director al SIE se exprimă cordial, pe un ton molcom şi coborât, dar sensul este imperativ.

Se va opune Curtea Constituţională acestei tendinţe pe care nici opoziţia politică nu caută să o înfrunte? Aşa cum am spus, o dovadă de minimă independenţă de judecată ar fi să ceară serviciilor de informaţii să depună mărturie. Vom vedea acum în ce măsură Curtea e cu adevărat suverană.