Candidata opoziţiei germane vizitează Parisul

În Germania, multe semnale indică alegerea unui nou parlament în luna septembrie. Actualele sondaje de opinie văd în opoziţia Uniunii Creştin Democrate / Creştin Sociale cîştigătorul scrutinului din toamnă. Angela Merkel, candidată la funcţia de cancelar, face astăzi o vizită preşedintelui francez Jacques Chirac şi …cine ştie?! Poate, în viitor, vor avea ocazia să se viziteze mai des dacă Angela Merkel va ieşi câştigătoare în cursa electorală, preconizată a avea loc în toamnă. Dar, ce însemnătate vor avea schimbările de pe scena politică a Republicii Federale pentru relaţiile germano-franceze?

Preşedintele francez, Jacques Chirac şi cancelarul federal Gerhard Schröder se înţeleg bine. Chiar prea bine, dacă ar fi să ne luăm după reprezentanţii opoziţiei de la Berlin, Uniunea Creştin Socială şi Uniunea Creştin Democrată. Opoziţia îl acuză pe cancelar că i-a neglijat pe ceilalţi parteneri europeni. În programul electoral, creştin democraţii şi creştin socialii promit să continue cooperarea germano-franceză dar şi să recâştige încrederea celorlalţi parterneri europeni afirmând că se vor evita gesturile dominante. Toată lumea acceptă că Germania şi Franţa au fost motorul dublu al integrării europene, însă asta a fost odată, după cum spune conducătorul departamentului francez din cadrul societăţii germane pentru politică externă, Martin Koopmann: „Relaţiile franco-germane se află într-o fază de tranziţie, cum este de altfel întreaga integrare europeană“.

Duo-ul Schroeder-Chirac a determinat schimbări instituţionale cu caracter de simbol, însă şi-a pierdut din credibilitate, mai spune Koopmann. Asta pentru că ambele state au încălcat, în mai multe rânduri, Pactul European de Stabilitate, iar în timpul crizei din Irak nu s-au consultat şi cu ceilalţi membrii ai Uniunii. Iar de la eşuarea referendumului cu privire la Constituţia Europeană în Franţa, poziţia preşedintelui Chirac în propria ţară este foarte slabă, mai adaugă Koopmann, care mai spune că ar fi bine dacă Germania va avea în următorii doi, trei ani un rol de conducere mai puternic, din cauza slăbiciunii guvernului Francez, la fel ca în trecut. Dacă opoziţia germană va prelua în această toamnă puterea, sunt de aşteptat dispute cu guvernul Uniunii pentru Mişcare Populară de la Paris. În primul rând pe tema embargoului la armament împotrvia Chinei. Guvernul francez doreşte să reia comerţul cu armament cu Republica Populară, la fel cum doreşte şi Cancelarul Schroeder. Angela Merkel se pronunţă însă strict împotriva ridicării emargoului. Cel de-al doilea motiv de controverse ar putea fi Pactul European de Stabilitate. Uniunea Creştin Democrată şi Uniunea Creştin Socială promite în programul electoral, că pe viitor, Germania nu va mai depăşi limita de îndatorare de trei procente din Produsul Intern Brut stipulată în Pactul European de Stabilitate Economică şi Monetară. „Al treilea aspect este că trebuie să se gândească, bineînţeles şi la relaţiile transatlantice, domeniu în care opoziţia de la Berlin critică aspru guvernul pentru poziţia adoptată în cadrul războiului din Irak, domeniu în care există din nou diferenţe de abordare. În plus, există şi alte domenii în care va fi foarte dificil ca o eventuală nouă putere de Berlin să ajungă la o înţelegere cu Jacques Chirac”, susţine Martin Koopmann.

Cea mai mare provocare este legată de tensiunile politice interne din Franţa. Pentru că sub presiunea opozanţilor Constituţiei Europene, Chirac ar putea schimba planurile pentru Uniunea Europeană. Martin Koopmann a identificat deja primele semne în această direcţie, respectiv pregătirea de către premierul francez Dominique de Villepin, cu privire la propunerea unui model social european bazat pe cel francez, model care prevede întărirea relaţiilor dintre angajaţi şi uniunile sindicale, program care nu s-a aflat până acum pe agenta preşedintelui de la Paris. Guvernul german trebuie să se pronunţe, înainte de a fi luată această decizie pentru sau împotriva tendinţelor de renaţionalizare, mai spune Koopmann. Dar este nevoie de o poziţie clară cu privire la politicile europene şi multă intuiţie. Iar analiştii aşteaptă să vadă dacă Angela Merkel are aceste două calităţi: “Un guvern conservator se va confrunta cu un deficit bugetar substanţial moştenit, şi va trebui să adopte o poziţie faţă de partenerii europenii, iar întrebarea este dacă vor schimba întradevăr atidtudinea, faţă de cea avută pe perioada conducerii social-democraţilor”. Totuşi, Martin Koopmann, vede şi o posibilă şansă în schimbarea de guvern din Germania. Colaboratorii Angelei Merkel pledează pentru un curs sigur în politica europeană. Însă o relansare a relaţiilor franco-germane nu poate fi posibilă în următorul an, mai spune Koopmann: „Până în 2007 va fi foarte dificil de a atrage Franţa ca aprtener de partea Republicii Federale, astfel încât cele două părţi să aibă iniţiative comune. Cred că vor trece doi trei ani până se va întâmpla acest lucru. Cea de-a doua întrebare este însă dacă în Franţa va veni la putere în 2007 un nou preşedinte şi un guvern stabil”. Cel mai promiţător succesor al lui Jacques Chirac pare a fi Nicolas Sarkozy, un politician bine-cunoscut de Angela Merkel. Candadiata la funcţia de cancelar din Germania se întâlneşte din nou cu Sarkozy astăzi în timpul vizitei la Paris.