1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Calvarul familiei Boulgarides

Theodoros Boulgarides a fost împuşcat, la 15 iunie 2005, în prăvălia sa din München. Luni de zile, familia a trebuit să facă faţă infernului suspiciunilor procuraturii.

Victima NSU, Theodoros Boulgarides

Theodoros Boulgarides

Vestea tristă a venit prin telefon. Nişte cunoscuţi au sunat în acea seară la Gavriil Boulgarides pentru a-l anunţa că Theodoros, fratele cu şase ani mai mare, a fost găsit împuşcat mortal în prăvălia pe care o patrona. Trei gloanţe în cap i-au tras. Curată execuţie. Acelaşi pistol Ceska 83 folosit şi în cazul celorlalte victime ale celulei teroriste Subterana Naţional-Socialistă (NSU). Lumea s-a prăbuşit, atunci, peste Gavriil. Pe tatăl natural de abia a apucat să îl cunoască iar fratele Theodoros i-a fost şi frate, şi tată. "Au sunat, ne-au spus că fratele meu a fost ucis; şi apoi au început toate celelalte, întrebările şi toate bănuielile dureroase", îşi aminteşte Gavriil.

Familia Boulgarides trăia în München din 1973, astfel că vestea morţii lui Theodoros s-a răspândit repede în comunitatea greacă din oraş. Preotul Apostolos Malamoussis a fost rugat să vină la locul crimei şi să spună o rugăciune. A intrat în prăvălia grecului şi a fost îndemnat de poliţie spre un loc în care nu poate deteriora eventuale probe: "Era o imagine copleşitoare. Faţa mortului era deteriorată de gloanţe. Zăcea într-o imensă baltă de sânge. Acolo am rostit rugăciunea..." De acolo a plecat spre locuinţa mamei fraţilor Boulgarides. Ar fi vrut să îi spună cuvinte care să o întărească. Dar, mărturiseşte preotul, imaginea din magazin îl urmărea şi îi era greu să găsească un mesaj de consolare.

A doua zi avea să înceapă cea de-a doua dramă. Văduva lui Theodoros, Yvonne Boulgarides, şi cei doi copii au fost chemaţi la audieri la procuratură; apoi Gavriil şi soţia lui, alte neamuri, prieteni, apropiaţi ai familiei sau simpli cunoscuţi, chiar şi oameni pe care rudele nu le-au întâlnit niciodată. Ore întregi, zile la rând, vreme de luni bune. Vroiau să ştie despre familie, despre cercul de cunoscuţi, despre eventuale contacte cu dealerii de doguri; au vorbit despre mafia turcă, despre reţele de prostituţie, despre criminalitate prin internet, despre pariuri sportive şi trafic de arme. Fetele au fost obligate să răspundă dacă au fost cumva abuzate sexual de tatăl recent ucis. Văduva Yvonne era una dintre suspecte: l-ar fi ucis pe Boulgarides; sau l-ar fi abandonat să moară. "Nu le-a trecut prin minte să facă vreo legătură cu celelalte victime ale crimelor rasiste, deşi încă de la prima audiere le-am spus că mie a aşa ceva îmi seamănă. Pur şi simplu au răscolit viaţa noastră privată", îşi aminteşte Gavriil Boulgarides:

Victima, Theodoros Boulgarides, devenea suspect implicit la propria-i moarte. Angelika Lex, avocata Yvonnei Boulgarides, nu poate nici acum să înţeleagă cum de ancheta s-a transformat într-o vânătoare a familiei şi nimeni nu a luat în calcul o crimă a extremei drepte, în condiţiile în care au trecut perin faţa procurorilor sute de martori. Presiunea la care a fost supusă familia i-a făcut lui Gavriil Boulgarides tot mai greu de suportat viaţa în München. Apropiaţii s-au distanţat de familia Boulgaridis, chiar şi rudele le-au întors spatele. Domnea neîncredrea, dezamăgirea, dezorientarea. Singura ieşire era plecarea din Germania. Dar unde? După 37 de ani în Germania, familia a decis, în 2009, să se întoarcă în Grecia. La Salonic, însă, şansele unui nou început erau minime. Începuse criza, locurile de muncă erau greu de găsit. Iar ţara nu vroia să ştie nimic despre el. Era străin, străin în propria ţară. Într-un final s-a făcut şofer de tir pe rute externe. Doi ani au stat la limita existenţei acolo. Până când au luat decizia să discute despre o eventuală revenire la München. În Germania se descoperise, între timp, pista Subteranei Naţional-Socialiste. Preotul Apostolos Malamoussis le-a sugerat că ar face bine să revină în Germania şi le-a oferit suport pentru a se reintegra. I-a ajutat să îşi găsească o locuinţă. Gavriil este, astăzi, şofer la firma locală de salubritate; soţia lui este femeie de servici la Ministerul Justiţiei. Iar oraşul München încearcă să îşi repare greşelile din trecut.

De la procesul celulei neo-naziste NSU, care începe săptămâna viitoare, Gavriil aşteaptă câteva răspunsuri şi, mai ales, adevărul. Cum de-au fost posibile sincope aşa de mari în anchete? De ce nu au fost urmărite toate pistele suspecte? Ce rol au jucat agenţii infiltraţi în direcţionarea greşită a investigaţiei? De ce a fost ales tocmai Theodoros de către criminali? Speculaţia că ar fi fost confundat cu un turc nu îl linişteşte sau convinge pe fratele Gavriil. Dacă poliţia ar fi anchetat cum se cuvine crimele anterioare, Theodoros ar mai fi putut fi şi astăzi în viaţă, crede fratele victimei.

Văduva Yvonne Boulgarides a avut şi ea de parcurs o perioadă dură. Şi-a pierdut jobul şi a căutat fără succes un altul. Între timp are un loc de muncă la o mică firmă de servicii. În schimb nu mai are încredere în nimeni. Cât despre proces: nu este neapărat interesată în dimensiunea pedepsei pe care o vor primi făptaşii cât îşi doreşte răspunsuri. Aceleaşi ca şi fratele Gavriil şi ca, de altfel, toate rudele celor ucişi în seria de crime comise de celula neo-nazistă NSU.