1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Calul troian turcesc

Turcia încotro? - se întreabă unii comentatori.Alţii se tem că Iranului nu-i pasă de noile sancţiuni.Cît despre actuala coaliţie guvernamentală de la Berlin, ea pare a-şi pune singură beţe în roate.

default

Peste noapte, Turcia s-a preschimbat din purtătoarea făcliei progresului în lumea islamică într-un cal troian, scrie azi Lordul Weidenfeld în editorialul său publicat în DIE WELT. Influentul publicist crede că, deşi Turcia mai speră că va fi primită în Uniunea Europeană, noua ei alianţă cu elementele radical islamice, cu Siria, Iranul, cu Hisbollah şi Hamas, curmă această năzuinţă.

Aşa se face că, tot peste noapte, vituperînd împotriva fostului său aliat, Israelul, premierul Erdogan s-a adeverit mai curajos decît liderii arabi, erijîndu-se în noul purtător de speranţă al palestinienilor din Fîşia Gaza – constată NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. Pe aceeaşi pagină, ziarul elveţian se opreşte şi asupra dificultăţii de a stabili dacă intervenţia Israelului împotriva aşa numitei flote a solidarităţii a fost o acţiune de legitimă apărare sau un act de terorism statal.

De altfel, şi deja citatul DIE WELT analizează impasul în care s-a automanevrat statul evreu. Dominique Moisi, profesor la Universitatea din Harvard, semnează o amplă analiză a actualei situaţii a statului evreu care-şi pune şi puţinii săi prieteni în faţa unor enigme. Procesul izolării începe în spiritele locuitorilor săi şi tinde să devină o profeţie care se împlineşte de la sine, crede autorul textului.

Pe aceeaşi pagină, sub titlul „Trebuie să cerem scuze şi adversarilor noştri”, Fania Oz-Salzberger, profesor la Universitatea din Haifa, crede în articolul publicat de cotidianul berlinez că „respingerea păcii de către Hamas nu are nimic de-a face cu farsa petrecută în dreptul coastelor Fîşiei Gaza. Cetăţenii israelieni cu vederi moderate care şi-au plecat ruşinaţi de acţiunea guvernului lor, privirea, ar trebui să şi-o ridice şi s-o îndrepte spre acei palestinieni care sunt dispuşi să stea de vorbă cu noi despre pace. Ei trebuie să le spună acestora: Să trecem la treabă. Nu avem vreme de pierdut”.

Nici comunitatea internaţională nu-şi poate permite să piardă vremea privind cum Iranul îşi continuă programul său nuclear. De aceea, actualele sancţiuni, rod al unei tenace diplomaţii americane, notează SALZBURGER NACHRICHTEN, sunt şi cele mai dure decise de ONU pînă acum, subliniază la rîndul lui CORRIERE della SERA, menţionînd că Statele Unite vor să facă totul pentru ca ele să şi fie aplicate. În pofida înăspririi sancţiunilor, nimic nu împiedică Iranul să-şi ducă la îndeplinire planurile, cu ajutorul unei reţele de complicităţi în care sunt angrenate birouri din Europa, Asia şi Emiratele Arabe.

Atitudinea Iranului este inacceptabilă, consideră LA PRESSE DE LA MANCHE, dar procedînd astfel, Teheranul nu ar face decît să imite atitudinea Israelului care se sinchiseşte la fel de puţin de criticile şi condamnările emise de Naţiunile Unite.

Cît despre noua rezoluţie, ea nu ar sluji decît să calmeze Israelul, dacă aşa ceva mai este posibil – exclamă PARIS-NORMANDIE şi adaugă: ”Bomba nucleară iraniană, care în momentul de faţă se află doar într-un stadiu pur teoretic de elaborare, constituie pentru Ierusalim un pericol foarte concret şi nemijlocit. Se ridică doar întrebarea cît de departe îşi mai poate permite Teheranul să meargă?” O interogaţie care exprimă şi un sentiment de neputinţă în faţa afronturilor regimului mullahilor.

Cvasi neputincioşi asistă şi cetăţenii Germaniei la felul radical în care par a fi croite noile măsuri de austeritate, guvernanţii tăind cu barda în sistemul de asigurări sociale, după cum se exprimă opoziţia socială. Dar, continuă FRANKFURTER ALLGEMEINE ideea, în articolul de pe prima pagină, aceeaşi membrii ai opoziţiei vor fi uimiţi aflînd că tocmai milionarii, într-o petiţie comună, au solicitat impozitarea mai drastică a marilor averi, lor alăturîndu-li-se pînă şi preşedintele Consiliului Economic al Uniunii Creştin-Democrate. Or, majorarea impozitelor ar contraveni tocmai tratatului de coaliţie, stabilit de partidele unionale cu liberalii, aceştia din urmă partizani ai reducerii dărilor către stat. Nu-i de mirare că şi din această pricină, actualul executiv face o jalnică figură, dînd impresia că membrii săi îşi pun unii altora beţe în roate.

DIE WELT schiţează astfel dezamăgitorul tablou pe care-l oferă guvernul de la Berlin: „Mai tristă decît demontarea programelor liberale este erodarea valorilor şi atitudinilor conservatoare. Coaliţia nu mai ştie să se comporte. Liberalul Guido Westerwelle proorocea la începutul acestui an o reînnoire spirituală şi politică a Republicii Federale. De aşa ceva, nici vorbă acum, cînd pînă şi năzuinţa de a mai schimba ceva s-a spulberat."

Autor: Rodica Binder

Redactor: Alexandra Sora