1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Calcule despre Ucraina

Bucureştiul nu ignoră posibilitatea ca situaţia să se agraveze şi se gândeşte la viitorul etnicilor români din Ucraina.

Dorinţa preşedintelui Traian Băsescu de a câştiga un loc la masa negocierilor privitoare la Ucraina a trecut parcă neobservată. Dar o asemenea afirmaţie sugerează că strategii din România nu exclud posibilitatea ca Ucraina să sufere în cele din urmă o diviziune sau cel puţin o rediscutare de ansamblu a problemei minorităţilor. Trebuie să fim conştienţi că există mereu o deosebire între declaraţiile politice şi analizele strategice. În declaraţiile oficiale România şi celelalte state europene continuă să susţină integritatea teritoriului ucrainian condamnând referendumul anunţat în Crimeea, dar în cercurile avizate nimeni nu pierde din vedere că Rusia ar putea să-şi apere pe mai departe interesele strategice în ciuda ameninţărilor. O dovadă că lucrurile ar putea sta aşa este că Vladimir Putin a declarat că ”Rusia nu poate ignora strigătele de ajutor din această regiune şi încearcă să le vină în întimpinare, în respectul absolut al dreptului internaţional”. Preşedintele Obama susţinuse contrariul şi anume că un referendum în Crimeea ”ar viola dreptul internaţional”.

Este evident că recursul la normele internaţionale a slăbit foarte mult şi că nimeni nu se mai poate baza integral pe eficacitatea lor. SUA şi Europa au încălcat ele însele normele internaţionale în 1999 intervenind în Serbia. Americanii, după cum scrie Robert Kagan, au fost chiar încântaţi să intre în război fără autorizaţia ONU, căci sperau în crearea unui precedent: ”Generalul Wesley Clark , asemenea majorităţii colegilor săi americani a manifestat o anumită desconsiderare iritată faţă de scrupulele legale ale europenilor. Americanii împreună cu Marea Britanie a lui Tony Blair, au privit Kosovo ca o primă ocazie de a interveni pe baze umanitare, fără mandat ONU”.(„Despre paradis şi putere”)

Se făcuse aşadar o excepţie de la normă, dar aşa cum continuă Robert Kagan, ”excepţiile pot fi mortale, mai ales în cazul unui subiect atât de fragil şi de des încălcat, cum este legea internaţională privitoare la utilizarea forţei”. Dar mult mai relevant pentru subiectul Ucranei este că intervenţia împotriva Serbiei a încălcat chiar principiul egalităţii suverane a naţiunilor înscris în Carta ONU. Rusia, aşa cum s-a putut prea bine vedea, nu a ezitat să intervină în Ucraina, deşi neagă deocamdată că a atacat un stat suveran. Dar la un moment dat ar putea invoca în sprijinul său toate precedentele cunoscute, chiar dacă va înlocui motivaţia umanitară autentică cu un simplu pretext.

Toate acestea sunt relevante căci ne arată că forţa dreptului internaţional a slăbit şi că echilibrul internaţional nu mai poate fi stabilit cu adevărat decât prin recurs la forţă. Deocamdată SUA au adoptat anumite sancţiuni, fără să dea de înţeles ce ar putea urma dacă nu se obţin rezultate. Cele 28 de state europene au adoptat la rându-le un plan de sancţiuni pe care nu doresc însă să le pună în aplicare decât mai târziu.

Într-o paranteză fie spus, faptul că diplomaţia preşedintelui Băsescu a refuzat să recunoască independenţa provinciei Kosovo, ar putea fi expresia temerii că încălcarea Cartei Naţiunilor Unite s-ar putea repeta în detrimentul României. Sună straniu, dar cel puţin până astăzi preşedintele nu a explicat care sunt adevăratele motive pentru care în pofida aliaţilor săi occidentali refuză să recunoască statul Kosovo. Această conduită, dincolo de o suspiciune împinsă prea departe, este însă perfect explicabilă pentru cultura strategică a unui stat lipsit de forţă proprie.

În orice caz întrebarea este dacă Rusia se va lăsa convinsă de sancţiunile anunţate de SUA şi Uniunea Europeană. Dacă preşedintele Băsescu îşi pune de pe acum problema unor negocieri multipartite referitoare la viitorul Ucrainei, înseamnă că analizele sale iau în calcul şi posibilitatea ca Rusia să nu se lase intimidată şi să-şi continue planul de diviziune a ţării vecine. Iar după cum indică chiar analizele care beneficiază de informaţii din sânul puterii ruseşti, dacă Statele Unite nu vor fi dispuse să recurgă la forţa militară este posibil ca Rusia să ignore toate avertismentele.

Ce va urma este greu de anticipat. Dar faptul că strategii de la Bucureşti se gândesc de pe acum la ce este mai rău este pe deplin realist.