1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Calcule de ultim moment

Analizele sociologice au arătat, la fiecare rând de alegeri, că recomandările făcute de lideri şi de foşti contracandidaţi nu reuşesc să provoace efecte majore dacă electoratul lor nu este dinainte orientat.

A mai rămas PMP. Elena Udrea apucase să spună că nu va emite nicio recomandare. Între timp însă, aşa cum a transpărut cu destulă claritate, s-a manifestat intervenţia conducerii PPE, care a cerut tuturor grupărilor să respecte contractul încheiat înainte de alegeri şi care, după cum a dezvăluit Klaus Iohannis, conţinea angajamentul fiecărui candidat că îl va susţine pe cel rămas în competiţie, oricare ar fi acela. Monica Macovei şi-a călcat pe inimă şi a dat semnalul aşteptat. Elena Udrea deliberează.

Se glosează mult în România pe tema intervenţiei străine. Prim-ministrul, Victor Ponta, a sesizat că a devenit un aspect foarte sensibil şi a încercat cu promptitudine să-l exploateze. E adevărat că este antipatic ca cineva din exterior să-ţi indice căile de urmat. Dar, dacă privim cu atenţie, observăm că PPE a cerut candidaţilor şi grupurilor de susţinere să-şi respecte propriul angajament. Potrivit lui Klaus Iohannis, există „o înţelegere fermă, scrisă, între partidele membre în PPE”. Nimeni nu le-a obligat să semneze acea înţelegere.

Sigur, admitem că o anumită constrângere a existat. E la fel ca în cazul unei familii care ţine să pară raţională şi calmă când are oaspeţi, dar care se dezlănţuie în certuri monstruoase când nu e nimeni de faţă. E important, de multe ori, să ai ca reper privirea celuilalt, privirea străinului, nu atât pentru ce spune el, cât pentru ceea ce crezi tu că ar gândi despre tine. Teama de a nu provoca judecăţi nefavorabile, dorinţa de a face impresie bună e de multe ori un mobil salvator. Lucrurile sunt cu adevărat grave abia atunci când nu-ţi mai pasă.

Aşadar câtă vreme ”dreapta” românească se mai ruşinează e în regulă. Admitem şi faptul că a fost dificil pentru Monica Macovei (s-a văzut din stilul expunerii) , după cum e dificil şi pentru Elena Udrea şi pentru Traian Băsescu, pentru că o declaraţie de susţinere echivalează cu o înfrângere morală mai usturătoare decât eşecul în alegeri. Dacă o vor da, şi în ce formă, vom vedea. Unele semne nu sunt însă încurajatoare. Unii dintre militanţii PMP au dat deja de înţeles că s-au împăcat cu gândul victoriei lui Victor Ponta. Marin Anton de la Giurgiu a făcut o declaraţie grăitoare: ”Eu pot să spun că, la Giurgiu, mai repede stau de vorba cu liderii PSD decât cu cei ai ACL”.

În sfârşit, oricât de importantă ar fi o asemenea coalizare la vârf, ea nu este decisivă. Analizele sociologice au arătat, la fiecare rând de alegeri, că recomandările făcute de lideri şi de foşti contracandidaţi nu reuşesc să provoace efecte majore dacă electoratul lor nu este dinainte orientat. Alegătorii Elenei Udrea, care nu sunt captivi, deşi există şi această categorie, vor contribui foarte mult la rezultatul acestor alegeri, chiar şi numai dacă vor rămâne acasă.

Acelaşi raţionament este valabil şi în cazul lui Dan Diaconescu sau Corneliu Vadim Tudor. Liderii au dat semnalul susţinerii lui Victor Ponta, dar nimeni nu poate garanta că el va fi urmat de alegătorii lor. Faptul că UDMR continuă să fie în guvern este pentru unii mai curând un motiv de reţinere şi absenteism pentru că ar fi greu de imaginat că vor vota cu Iohannis. Este interesantă depoziţia lui Bogdan Diaconu fost militant PSD care a ales o linie apăsat naţionalistă (cu nuanţă antimaghiară) şi s-a despărţit de Victor Ponta: „Foarte mulţi simpatizanţi ai lui Ponta ar vrea ca eu să dau un semnal în favoarea lui. Foarte mulţi simpatizanţi ai lui Iohannis (...) ar dori ca eu să mă declar votant al lui Iohannis. Îmi asum riscul de a-i supăra şi pe unii şi pe alţii”.

Or, logica lui Bogdan Diaconu este foarte asemănătoare cu cea a simpatizanţilor PRM. O intersecţie există şi cu votanţii lui Dan Diaconescu. Ideea este că, în ciuda recomandărilor, aceşti votanţi, puşi să aleagă între un candidat pe care îl percep ca pe un străin şi altul extrem de versatil, ar putea mai degrabă să stea acasă.

În fine, am văzut şi modul în care preşedintele UDMR, Kelemen Hunor, a fost nevoit să-şi amendeze propriul discurs. Dacă iniţial spunea că declaraţia PRM în favoarea lui Victor Ponta nu ar avea nicio importanţă, ulterior, după dezbaterile din sânul grupării şi intervenţia PPE, a fost nevoit să admită că nu este ceva neglijabil. În consecinţă, UDMR a renunţat la orice recomandare. Electoratul este însă suveran.