Caii din Deltă - poveste veche, poveste veşnică?

Telefonul medicului veterinar sună în gol. Zace, probabil, într-o grămadă de lucruri abandonate cât colo sau, poate, e pus pe silenţios în timpul uneia dintre încercările doctorului Kuki Bărbuceanu de a declanşa mersul raţional al lucrurilor.

Caii din Pădurea Letea, mai degrabă sălbăticiţi decât sălbatici, au intrat în conflict cu flora ecosistemului. „Când astfel de lucruri se întâmplă”, crede Jo White, director de campanie în cadrul organizaţiei non-guvernamentale engleze World Horse Welfare, aflată sub patronajul prinţesei Anne, sora moştenitorului tronului Marii Britanii, „cei responsabili cu bunăstarea animalelor şi cei ce se ocupă de protecţia faunei ar trebui să se aşeze la discuţii. Planul trebuie făcut înaintea acţiunii propriu-zise”. În România, însă, lucrurile stau pe dos. ONG-urile bat la uşi închise până când autorităţile simt costul de imagine al unui scandal iminent.

Destulă lume ştia, şi înainte de recenta întâmplare din Delta Dunării, că oamenii locului uită, cu anii, de caii lor, abandonaţi în voia generoasei naturi, până vine un samsar şi le oferă o sută de lei pe un cal pentru care, ulterior, va obţine, conform preţului pieţei, un euro pe kilogramul de carne. Printre puţinii până acum interesaţi de mersul strâmb al lucrurilor se numără organizaţia Vier Pfoten. Medicul Bărbuceanu a ajuns în Pădurea Letea şi, împreună cu colegii săi, a reuşit, prin reţeaua de socializare Facebook, să inflameze spiritele. Acum, când sunăm la el şi nu răspunde, a ajuns la autorităţile locale din Tulcea de la care speră să obţină cooperare.

Transport oprit

Câteva ore mai târziu, prin creierii nopţii, undeva lângă Brăila, transportul de cai – ilegal, cel puţin din punct de vedere al regulilor de bunăstare a animalelor – este oprit. Drumul spre abator este întrerupt de un grup de iubitori de animale – cu concursul greu obţinut al reprezentanţilor legii – iar caii primesc, cu sprijinul voluntarilor, primul ajutor.

„Vrem să începem un proiect de sterilizare a cailor din Deltă, pe termen lung şi cu un scop bine definit, ca să nu mai poată nimeni să zică: este calul meu, vreau să-l încarc în camion, îl duc la abator”, explică Veronica Tulpan, de la Vier Pfoten, cea care răspunde la unul din numerele de contact ale medicului Bărbuceanu. Evident că, la prima vedere, pare un gest reactiv. Veronica Tulpan se plânge, însă, de opacitatea autorităţilor: „trebuie să se creeze un anumit context ca oamenii să reacţioneze în sfârşit. Ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat şi anii trecuţi. Suntem în negocieri cu autorităţile de doi ani de zile, timp în care a fost linişte”.

Scopul scuză mijloacele

În România, însă, masa critică de revoltaţi se naşte doar sub imboldul veştilor senzaţionaliste. Din nefericire, aşteptarea aceasta a costat viaţa şi sănătatea multor animale. Partea bună este că, sub presiunea emoţiei publice stârnite, destui directori de abatoare şi de direcţii sanitar-veterinare au refuzat să primească spre sacrificare transportul de cai pornit vineri seară din Pădurea Letea. Scopul, vorba românului, scuză mijloacele.

O întrebăm pe Veronica Tulpan cum arată viitorul cailor din Deltă. „Intenţia noastră este de a-i lăsa acolo. Nu o să sterilizăm tot ce prindem, ci în funcţie de numărul armăsarilor, de numărul iepelor, pe formulă matematică – câţi trebuie să sterilizăm în aşa fel încât să rămână acelaşi număr constant de cai. Asta era ideea – să oprim înmulţirea lor. Împreună cu institutul din Delta Dunării facem un studiu de impact, ca să aflăm numărul magic pe care habitatul respectiv îl poate accepta şi să vedem în ce măsură îi putem muta de acolo. Dar asta înseamnă ca Romsilva să fie de acord să ne dea în concesionare o pădure şi... lucrul acesta este foarte complicat. Vorbim, totuşi, despre autorităţile române!”

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Medana Weident