Cacialmaua nord-coreeană

Ce se ascunde, aşadar, în spatele aparent absurdului atac de artilerie nord-coreean care a amplificat la cote fără precedent tensiunile - nu doar în Extremul Orient, ci la nivel global? Global, fiindcă SUA nu vor şi nu pot să-şi abandoneze aliatul sud-coreean, aşa cum nici China comunistă nu vrea să renunţe la protejaţii ei de la Phenian.

Cei din urmă nu sunt, fireşte, de capul lor. Condusă de un regim stalinist pur şi dur, Coreea de Nord, departe de a fi autarhică, aşa cum şi-ar dori conducătorul ei, este o ţară adusă în sapă de lemn. Populaţia ei se confruntă de ani buni cu spectrul foametei.

În răstimp, dictatura, aflată în faza unei dificile tranziţii a puterii de la dictator la fiul său, alocă puţinele resurse pe care şi le procură din vânzarea de tehnologie militară în producţia de bombe atomice. Or, armele nucleare sunt numai bune ca instrument de şantaj politic şi militar, dar insuficiente ca să evite ostracizarea diplomatică şi izolarea de ajutoarele economice occidentale. America şi Coreea de Sud s-au retras de la tratativele în şase, la care, pe lângă cele două Corei, mai participă Rusia, China şi Japonia.

Întrucât nu are nici de mâncare, nici prieteni, câtă vreme stăruie să mizeze pe arma nucleară, Phenianul nu se poate lipsi de susţinerea Chinei. La rândul său, Beijingul are tot interesul să evite riscul major al imploziei sistemului nord-coreean, care ar lipsi China de un cap de pod important şi ar provoca inundarea ţării vecine cu mase de refugiaţi nord-coreeni hămesiţi. În plus, China nu vrea, în ruptul capului, să susţină de una singură prelungirea artificială a vieţii unei dictaturi caduce, aflate cu un picior în groapă.

În aceste condiţii, scopul dublu al tirului de artilerie nord-coreean - o provocare câtuşi de puţin singulară, de vreme ce a fost precedată, nu de mult, de scufundarea unei nave sud-coreene, soldată cu zeci de victime omeneşti - pare cât se poate de clar. Pe de o parte, Phenianul şi Beijingul demonstrează că „pot şi altfel", că nu se împacă defel cu absenţa Americii şi Coreii de Sud de la masa negocierilor în şase şi mai ales cu lipsa ajutoarelor economice din cele două ţări.

Pe de alta, dincolo de încercarea de a determina revenirea SUA şi Coreii de Sud la tratative şi sentimente mai bune, Coreea de Nord e vulnerabilă din pricina succesiunii la cârma ţării, a trecerii puterii de la un dictator la altul. Fiul actualului şef suprem, făcut recent general deşi nu este militar de carieră şi plasat în fruntea Comisiei Militare, încearcă, se pare, să-şi asigure autoritatea asupra generalilor nord-coreeni prin intermediul unor acte de forţă.

Mai grav e faptul că provocările nord-coreene au fost, indirect, favorizate de percepţia prevalentă la Phenian şi Beijing că America şi Coreea de Sud sunt, actualmente, prea puţin pregătite pentru a le riposta în forţă. Sub Obama, SUA dau semne de mare slăbiciune, ceea ce n-a întârziat să amplifice poftele de cacialmale rapide, profitabile şi ieftine ale potentaţilor de la Phenian.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Cristian Ştefănescu