Cabinetul preşedintelui Bush ...un monolit ?

Astfel Condoleezza va fi şi mai aproape de Şeful Casei Albe în pofida desemnării unui nou consilier al acestuia în materie de securitate, în persoana adjunctului Condoleezzei, Steven Hardley. Prin urmare , consecinţele acestor permutări din cabinet sunt deja previzibile din perspectiva Europei dar şi a restului lumii.

Desemnarea Condoleezzei Rice în fruntea departamentului american de stat , ea urmînd să-şi ia în primire funcţia la începutul anului viitor , poate trece şi drept o acţiune de purificare a cabinetului Bush. Prin atitudinea sa moderată în comparaţie cu linia dură a şoimilor, Colin Powel făcea oricum figura unui porumbel chiar şi fără să-şi fi meritat apelativul. Generalul de patru stele a ştiut totuşi să acorde prioritate, în cariera sa, instrumentelor diplomaţiei şi să se lase mai puţin tentat de zăngănitul armelor.

In noua configuraţie a cabinetului , Bush rămîne flancat de superinfluentul vicepreşednte Dick Cheney şi de foarte apropiata dar foarte dura Condoleezza Rice. Cît timp şi-a exercitat funcţia de consilier prezidenţial în materie de securitate, Condoleezza nu a deviat cu o iotă de la cursul politic imprimat de Seful Casei Albe şi nici nu a înclinat in favoarea lui Powel sau împotriva lui Rumsfeld ori Cheney. Powell, fără să-şi fi meritat nici renumele de liberal , s-a distins de restul echipei mai degrabă prin diferenţele de opinie de natură tactică decît prin modul în care şi-a îndeplinit mandatul .Totuşi, el nu a făcut parte din cercul apropiaţilor lui Bush. Cît despre Condoleezza - alias Condi - în limbajul curent şi familiar al Sefului Casei Albe - ea şi-a aflat dintru început identitatea politică şi linia dură intransigentă a opţiunilor sale. Perioada formării sale a fost marcată de războiul rece şi de confruntările cu Uniunea Sovietică, soldate desigur cu victoria occidentului. Mentorul ei, Brent Scowcroft, cel care a introdus-o pe Condoleezza la Casa Albă în perioada mandatului lui Bush senior, a apreciat la discipola sa mai ales intransigenţa caracterului şi forţa convingerilor ei politice, inebranlabile. Tocmai aceste convingeri coincid sută la sută cu cele ale preşedintelui actual George Bush junior şi nu există nici un indiciu sau motiv al schimbării lor pe durata celui de-al doilea mandat prezidenţial. Politica americană va fi ca o piesă turnată dintr-o singură bucată lipsită de fisuri interne. In sine, faptul este evident în dezavantajul aliaţilor Statelor Unite nevoiţi să urmeze fără să cîrtească ordinele Sefului Casei Albe.

Nu se ştie totuşi în ce măsură evoluţia evenimentelor din Irak va flexibiliza, fie şi minim, linia dură a neoconservatorilor aflaţi la putere. Iar Condoleezza Rice se situează şi în privinţa Coreii de Nord, a Iranului şi a Orientului Apropiat pe linia lui Cheney şi Bush. Ceea ce înseamnă că în continuare interesele Americii vor prevala pe agenda politică mondială. Europenii vor trebui să se obişnuiască cu ideea că la conducerea departamentului de stat se află o perteneră de dialog ale cărei principii şi opinii ies din discuţie. Căci Condoleeza Rice va da glas, indiferent în ce situaţii şi funcţii, invariabil voinţei preşedintelui Bush.