Cabinetul din umbră şi limitele Constituţiei

Opinia publică aşteaptă acum ca Opoziţia să facă acelaşi lucru. Dar Traian Băsescu şi Teodor Stolojan fie au îndoieli, fie din alte motive ezită să facă aceste anunţuri. Atît unul cît şi celălalt au pomenit numele lui Adrian Videanu, precizînd că este un economist tînăr, format în mediul privat şi cu stagii în Occident şi în care au deplină încredre. Dar au amînat momentul unui anunţ oficial. Poate şi din cauză că Adrian Videanu nu are un profil public bine conturat, fiind mai curînd necunoscut, iar a-l propulsa în prim plan înainte de alegeri ar echivala cu a-i supune candidatura scrutinului popular.

Or, tocmai aceasta este problema politicii româneşti: sistemul politic din România nu pretinde anunţarea premierului dinainte de alegeri. Scrutinul proporţional pe liste de partid a dus la un sistem cu multe partide, care a condus aproape de fiecare dată la crearea unei coaliţii de guvernare. Aşadar precizarea unui prezumtiv şef de cabinet ar împiedica ulterior negocierile pentru formarea guvernului. De asemenea atîta timp cît preşedintele are prin Constituţie rolul de a desemna pe candidatul formaţiunii cîştigătoare să alcătuiască Cabinetul, atunci precizarea ante-factum a primului ministru presupune o limitare a puterii prezidenţiale.

Spiritul public din România a evoluat mult în ultimii ani şi se pare că are exigenţe care nu se potrivesc prea bine cu sistemul constituţional actual. Românii au aşteptări care se potrivesc mai curînd unui sistem de vot majoritar, menit să creeze un sistem politic cu două mari partide şi de asemenea unei republici parlamentare. Recent cînd se dezbătea revizuirea Constituţiei, era foarte populară ideea votului uninominal, care avea două consecinţe importante din perspectiva acestui subiect. Pe de o parte, lega mai strîns pe senator sau deputat de alegător, iar pe de altă parte, producea un sistem bipartid prin noua tehnică de repartizate a mandatelor. Ei bine, desemnarea anticipată a primului minstru şi a colaboratorilor săi este o exigenţă legată logic de acest sistem politic corelat cu un preşedinte slab ales de Parlament.

Se pare însă că românii nu mai au încredere în posibilităţile sistemului politic actual, care îngăduie ca preşedintele să desemneze ca premier pe cine doreşte, chiar o persoană lipsită de popularitate. Există precedente care explică scepticismul actual. Petre Roman fusese îndepărtat prin mijloace violente cu acceptul preşedintelui, Nicolae Văcăroiu se dovedise în schimb un instrument docil în mîinile aceluiaşi preşedinte, iar Victor Ciorbea fusese desemnat de preşedinte cu toate că nu avea experienţa politică necesară şi oarecum împotriva coaliţiei. Ulterior se căzuse în extrema cealaltă, coaliţia impunînd preşedintelui un candidat, pe Radu Vasile, pe care preşedintele îl va îndepărta prin mijloace controversate. Aşadar sistemul a părut să eşueze.

Cu toate acestea Parlamentul actual, dominat de reflexe conservatoare, a ezitat să adopte o reformă a sistemului politic. Iar acum se vede că s-a creat un mare decalaj între aşteptările cetăţenilor şi posibilităţile de exprimare ale sistemului.

În mod evident românii îşi doresc astăzi să afle de pe acum ce guvern pregăteşte un partid sau altul. Românii doresc de fapt să-şi aleagă şeful de guvern prin vot direct, deşi el, după Constituţie este votat doar de reprezentanţii lor, adică de paralament. Se vede de aici că revizuirea Constituţiei s-a oprit la jumătatea drumului.

Interesant acum este că strategii electorali încearcă să speculeze aceste circumstanţe în folosul lor. PSD de pildă a făcut un pas înainte desemnîndu-şi premierul şi punînd astfel Opoziţia în dificultate.