1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Căderea Romei şi barbarii de azi şi de ieri

Există paralele între actualul război împotriva terorismului şi evenimentele care au precedat, însoţit şi urmat Căderii Romei? Există, susţin doi istorici germani. Note de lectură de Petre Iancu.

default

Bustul unui barbar din epoca romană, admirat la Bonn, în 2008, de o vizitatoare a expoziţiei "Roma şi Barbarii"

În Afganistanul talibanizat, în Irak, Iran, în Ţara Sfântă, în Libanul dominat de Hizbullah ca şi în Gaza controlată de Hamas, din Nigeria şi până în Filipine islamiştii ucid. Omoară militarii NATO din Afganistan, dar asasinează şi „ţinte moi”, varsă sânge de oameni nevinovaţi, inclusiv şi mai cu seamă al musulmanilor.

Din unghiul lumii libere, ziua de 11 septembrie 2001 trece drept data cheie, drept ziua Z a erei în care a început confruntarea globală cu terorismul de sorginte islamistă.

Pentru gânditorii occidentali e clar că atentatele din SUA reprezintă cezura dintre lumea aşa cum o ştiam, şi lumea aşa cum este astăzi. O carte a unor istorici germani ne îndeamnă să gândim prezentul şi viitorul în termenii experienţei prin care civilizaţia occidentală a trecut acum 16 secole.

„August 410”, de Mischa Meier şi Steffen Patzold ne zugrăveşte viitorul în culorile sumbre ale unui trecut determinat de barbarii goţi, huni şi alani, care, sub Alarich, au cucerit Roma într-o zi de vară de acum 1.600 de ani. Deşi autorii cărţii decelează diferenţele minore dintre cuceritorii goţi şi islamiştii contemporani, ceea ce uimeşte în textul lor sunt mai cu seamă trăsăturile comune ale purtătorilor de barbarie.

Aşa de pildă, Roma integrase o bună parte din triburile care, pornind din stepele de dincolo de Marea Neagră, cotropiseră imperiul. Ca şi atentatorii de la 11 septembrie, barbarii celui de-al V-lea veac n-au atacat civilizaţia (romană) din afara, ci din interiorul ei, aşa cum şi teroriştii de la nouă septembrie se bucuraseră multă vreme de binefacerile lumii libere, înainte de a încerca s-o distrugă aruncându-se în aer la bordul avioanelor propulsate în turnurile gemene.

În ambele cazuri un rol important par să-l fi jucat problemele de identitate ale unora şi altora. Islamiştii atribuie civilizaţiei apusene vina pentru propria lor criză identitară, în timp ce Roma pare să-i fi refuzat lui Alarich dreptul de a-şi asuma deplin identitatea occidentală.

Şi mai şocante sunt similitudinile ecourilor romane şi americane la asaltul barbariei asupra civilizaţiei vestului. În reacţie la catastrofele de la 11 septembrie 2001 şi de la 24 august 410, nu puţini dintre ei au început să vehiculeze teorii ale conspiraţiei, potrivit cărora împăratul Honorius, la romani, Mossadul şi CIA-ul la americani ar purta răspunderea pentru căderea Romei, respectiv pentru demolarea turnurilor gemene.

Aceste teorii au fost şi continuă să fie indisolubil legate de reflexul apusean al autoflagelării, precum şi de discursul cu privire la decadenţa occidentului, relevă Berthold Seewald, care recenzează cartea în cotidianul berlinez Die Welt.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Robert Schwartz