1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cînd votăm cum semnează primarul

"Primarul trebuie să fie cel mai bun gospodar" - este lozinca pe care o auzim de fiecare dată la alegerile locale, atît din partea alegătorilor, cît şi din partea candidaţilor.

default

Pornind de aici ne şi putem imagina cum primarii comunelor şi oraşelor noastre se prezintă în fiecare dimineaţă devreme la primărie, îşi suflecă mînecile şi se apucă serios de treabă, animaţi de gîndul nobil că sînt primii "gospodari" ai comunităţilor lor, de vreme ce au fost aleşi primari.

Scopul nobil al primarilor noştri pare a fi aşadar acela de a se achita cît mai bine de sarcini. Dar de care sarcini, cine le-a dat lor de fapt aceste sarcini? Alegătorii, după ce au aplicat ştampila pe buletinul de vot, vor spune că sarcinile derivă din programul electoral prezentat în campanie. Problema este că, deşi în aparenţă programele electorale ale candidaţilor includ principalele probleme ale comunităţii, în realitate lucrurile nu stau deloc aşa. Şi asta pentru că şi în comune, dar mai ales în oraşele mari, oamenii nu sînt consultaţi asupra priorităţilor.

Lipsa majoră a spiritului civic e de ambele părţi. De vreme ce au ales pe "cel mai bun gospodar", membrii comunităţii se spală pe mîini şi aşteaptă ca acesta să gîndească şi să aplice cele mai bune măsuri pentru comunitate. La rîndul său, primarul este mulţumit că cel puţin patru ani, durata unui mandat, comunitatea nu-l va trage la răspundere pentru ceea ce face.

Ce vreau să spun e că primarul nu interacţionează cu comunitatea, nu este un conducător al acesteia cu care să colaboreze, să identifice şi să rezolve probleme. Sînt atîtea probleme în aparenţă minore pe care comunitatea le poate aduce în faţa primarului, spre rezolvare. Nu se întîmplă acest lucru, pentru că solidaritatea şi spiritul civic ne lipsesc. Pe asta se bazează şi cinismul cu care mulţi primari îşi orînduiesc acum voturile pentru al patrulea mandat.

Locuitorii oraşelor cu astfel de primari longevivi sînt conştienţi că aceştia au băgat adînc mîna în fondurile publice. Ştiu şi ce afaceri învîrt, şi cu cine, le ştiu averile, procesele penale în care sînt implicaţi şi în care aşteaptă ca faptele să se prescrie. Îi întrebi pe aceşti oameni: "Bine, dar de ce îi votaţi, dacă ştiţi că au furat şi că desigur fură în continuare?". Răspunsul e năucitor: "Au furat, dar au mai şi făcut cîte ceva pentru oraş."

Nu cred că primarii noştri au un interes aparte de a milita pentru o mai mare autonomie locală, situaţie în care comunităţile ar putea începe să se autoadministreze. Feudele sînt deja create, iar puterea pe care baronii locali şi-au cîştigat-o în partidele lor este o forţă de care partidele nu pot să nu ţină seama.

Conservarea puterii politice la nivel local va fi asigurată, începînd cu alegerile din 10 iunie, şi prin sistemul de vot, pentru prima oară, într-un singur tur. Ca şi în cazul mai multor parlamentari PDL, preludiul venirii la putere a USL a fost bine marcat de migraţia către noua putere politică a unui număr însemnat de primari şi preşedinţi de consilii locale şi judeţene.

Repetiţia aceasta generală, din 10 iunie, ne va da o imagine destul de apropiată a ceea ce vor însemna alegerile parlamentare din noiembrie.