1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Cînd presa devine marfă

Unul din cei mai îndrăgiţi moderatori germani la tv afirma că ziarele ar fi alimentele de bază ale cetăţeanului lucid. Dar dacă este cu adevărat lucid, cetăţeanul se va întreba: care sunt aceste ziare ?

default

Faţă în faţă - ziarele şi internetul

Semnalele de alarmă vin din toate părţile. Transformările radicale, lipsite de precedent, la care internetul a supus într-o aiuritoare viteză mass media tradiţională îi provoacă pînă şi pe cei mai reputaţi experţi să se întrebe la ce mai slujeşte jurnalismul azi. Amatorismul, o deontologie din ce în ce mai laxă, strategii orientate spre profit financiar ducînd la bulevardizarea presei, fragilizarea eticii jurnalistice sub presiunea intereselor politice şi economice, sleiesc cea de-a patra putere în stat.

Cînd din varii raţiuni, extraprofesionale, li se prescrie jurnaliştilor ce şi cum să scrie, partida calităţii şi a credibilităţii este pierdută înainte de a fi început. Aşa se face că semnatarii textelor publicate în unele tabloide par a fi uneori şi mai săraci cu duhul decît cititorii cărora li se adresează.

Mass media în „patul lui Procust”

De altfel Michael Jürgs, un reputat expert în mass media, constata recent în paginile cotidianului SÜDDEUTSCHE ZEITUNG, în cuprinsul unui ciclu de dezbateri despre viitorul presei scrise, că de cînd economiştii se pretind a fi şi jurnalişti, sunt loviţi în moalele capului exact cei care au în degetul mic meseria, cei care sunt incoruptibili, care acţionează de pe solide poziţii morale, care cred în ceea ce scriu şi semnează – cu alte cuvinte - ziariştii pur sînge.

Talentul, instinctul şi pasiunea nu pot fi prescrise, iar a viza un public ţintă fără stabilirea prealabilă a propriilor ţeluri, altele decît , înainte de orice, sporirea profitului pecu niar şi doar a numărului de cititori şi utilizatori, nu şi a calităţii lor, este un demers care sfîrşeşte în dezbateri sterile , crede Jürgs şi conchide: ceea ce trece drept criză a jurnalismului nu este adesea altceva decît criza unor manageri aroganţi dar nespecializaţi, care se cred infailibili, care-şi dau imp or tanţă în loc de a face lucruri importante.

Ziare supuse unor „atacuri preventive”

Diatriba expertului german în mass media împotriva „marilor maheri”, m-a trimis cu gîndul la anunţata intenţie a lui Rupert Murdoch de a „revoluţiona” peisajul mediatic new-yorkez, printr-un atac preventiv îndreptat împotriva legendarului ziar liberal de stînga New York Times, spre a crea spaţiul vital necesar resortului „local” al conservatorului Wall Street Jurnal.

Un alt New York Times decît cel cunoscut, în goana sa după premii jurnalistice şi reputaţie naţională, a încetat să mai relateze despre oraşul nostru aşa cum a făcut-o odinioară a declarat Murdoch, promiţînd asistenţei, la un recent congres al presei, că favorizatul de către el, Wall Street Journal, nu va comite o astfel de eroare.

Va fi o luptă între ultimii doi titani rămaşi pe cea mai rîvnită piaţă mass media din lume şi pr obabil va fi şi ultimul mare război mediatic în istoria jurnalismului scris, prognoza reputatul consilier mass media Alan Mutter, estimînd că din această luptă venerabilul New York Times va ieşi slăbit…

O ofensivă „tabloidizantă”?

Cum va ieşi un important segment al presei est-europene în urma concertatei ofensive a două mari grupuri editoriale, Axel Springer şi Ringier, de a-şi extinde aria afacerilor deja existente în această regiune, nu este greu de prevăzut.

Oprindu-se asupra acestui „menaj”, în care grupului elveţian Ringier i-ar reveni rolul de mireasă atrăgătoare, NEUE ZÜRCHER ZEITUNG aprecia ofensiva drept „bulevardieră”. Ceea ce poate da de gîndit, ştiindu-se că tendinţele de tabloidizare în mass media est-europeană sunt deja masive.

Atît concernul Axel Springer cît şi Ringier sunt campioane pe piaţa revistelor „glossy”, a ziarelor de mare tiraj, precum germanul „Bild” şi elveţianul „Blick”.

Conform planurilor noului consorţiu, tirajul tabloidelor care din Polonia pînă în Serbia vor împînzi piaţa, ar urma să se ridice la 1,4 milioane de exemplare, pentru un număr de cititori de circa 10 milioane. Se estimează o cifră de afaceri de 414 de milioane euro şi un profit de 612 de milioane euro.

În anul 2011, mînă în mînă, Springer şi Ringier vor declanşa o ofensivă „digitală”. Deja la ora actuală cele două edituri dispun de 70 de portaluri în internet.

Cine şi cum va structura halda de informaţii, separînd grîul de neghină, atît în spaţiul digital cucerit de cele două mega-grupuri media, cît şi pe hîrtie – pare a fi, cel puţin la ora actuală, o chestiune de ordin secund…

Oligarhul colecţionar de ziare

Aceasta, deşi presa scrisă este un element extrem de important pentru o societate democratică – cum afirma nimeni altul decît fostul spion KGB-ist, miliardarul rus Alexander Lebedev, deghizat în filantrop, în salvatorul marilor ziare aflate în prag de faliment. Ultima sa „afacere” este achiziţionarea, la preţul simbolic de 1 liră sterlină, a celebrului şi seriosului cotidian britanic ”The Independent”.

Lebedev, care împreună cu fostul preşedinte sovietic Gorbaciov, este co-acţionar al ziarului de opoziţie Nowaja Gaseta, cumpărase deja în 2009 un alt ziar londonez aflat la ananghie – binecunoscutul „Evening Standard”, preschimbîndu-l într-o publicaţie oferită gratis cititorilor.

Altruist, Lebedev a ţinut să pecizeze că are o slăbiciune pentru presa scrisă din care motiv nici nu consideră ziarele drept o marfă.

Să înţelegem, aşadar, că pentru oligarhul, pentru multimiliardarul „democrat”, pentru ex-spionul KGB Alexander Lebedev, colecţionarea unor ziare ar fi doar un simplu şi nevinovat „violon d’Ingres“? Rău nu ar fi…să fie aşa.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Alexandra Sora