1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Cât de perversă a devenit mita electorală

Mita electorală care ia chipul serviciilor publice gratuite are efecte dăunătoare pe cel puţin două planuri: descurajează afacerile cinstite şi provoacă un mare sentiment de nedreptate.

Lucrul cel mai greu în România e să elimini mita electorală. Specialiştii care discută problema de ani buni (vezi şi raportul GRECO), susţin că nu poţi aplica metode unice peste tot în lume, ceea ce vrea să spună că mita ţine foarte mult de contextul local. Mai ales în administraţiile româneşti este tot mai greu să deosebeşti mita de investiţiile în folosul comunităţii. Orice cheltuială făcută în ajun de alegeri prinde atât de bine, încât este greu să o clasifici categoric în rândul fenomenelor respingătoare.

De exemplu în sectorul 6 din Bucureşti, care a atras atenţia datorită divergenţelor dintre PNL şi PSD privind desemnarea candidatului la primărie, izolarea termică exterioară a blocurilor este ceva care se plasează între investiţie comunitară valoroasă, deturnare de fonduri şi mită electorală.

Opozanţii primarului actual au atras atenţia asupra viciilor grave, dar pe de altă parte este greu să pledezi înainte de alegeri împotriva unei asemenea investiţii fără să-ţi pierzi simpatia alegătorilor. Anveloparea gratuită a blocurilor este cazul de mită crasă pe care puţini au curajul să o denunţe ca mită şi care sub aspect strict tehnic este un lucru bun. Cetăţenii care se bucură de aceste servicii gratuite închid ochii la ce se află în spatele afacerii. În primul rând costurile lucrărilor sunt exagerate. O mulţime de firme de construcţii dintre care unele de încredere au oferte foarte bune, cu preţuri mult mai scăzute decât cele pe care le achită primăria firmelor cu care lucrează. Aşa numita anvelopare a blocurilor este, în realitate, o operaţiune foarte accesibilă, dar în aşteptarea gratuităţii, nimeni nu mai face nimic. Piaţa este practic îngheţată, iar în prag de alegeri, cu banii puşi deoparte sau obţinuţi în ultima clipă prin complicitatea guvernului, primarul relansează lucrările gratuite, pe care le plătesc în cele din urmă toţi cetăţenii.

Privind lucrurile în mic, efectul este pozitiv. Unele locuinţe profită de izolarea termică şi de refacerea faţadelor, dar în mare este un dezastru. Cele mai multe locuinţe vor rămâne pe mai departe aşa cum se află, pentru că banii pentru facturile umflate excesiv nu ajung decât pentru un număr mic de lucrări, exact până în ziua alegerilor. Blocurile intrate în proces de reabilitare sunt alese în aşa fel încît să fie vizibile şi să provoace o stare de aşteptare optimistă în întreg cartierul. După alegeri se va instala însă o binecunoscută stare de descurajare generală. Cei rămaşi cu blocurile neizolate gratuit, vor aştepta vreme îndelungată să primească şi ei ceea ce au primit ceilalţi mai norocoşi. Dar vor aştepta în zadar, sau în cel mai bun caz unii dintre ei vor intra într-un program similar abia peste trei ani în pragul alegerilor viitoare.

Este uşor de văzut că aceste gratuităţi provoacă daune mari pe multe planuri. În primul rând este vorba de deturnarea unor fonduri publice în favoarea administraţiei corupte şi a firmelor partenere, în al doilea rând e vorba de crearea unor aşteptări nesănătoase şi de vicierea spiritului public şi, în fine, asistăm la o gravă distorsonioare a pieţei construcţiilor şi la descurajarea afacerilor cinstite.

Dar aceste practici nu au nici un sens nici dacă le privim dinspre stânga social-democrată, căci este iarăşi clar că se produce o scandaloasă nedreptate: unii cetăţeni profită de fonduri publice consistente, iar alţii nu, deşi contribuie deopotrivă la achitarea notei finale de plată. Dacă primăria ar adopta un program vast, întins pe mai mulţi ani, unul menit să acopere fără excepţie toate locuinţele, ar avea sens, dar în condiţiile actuale, este vorba pur şi simplu de o hoţie bine organizată. Şi ceea ce este mai grav este că, odată declanşată această goană după gratuităţi, ea se nutreşte singură din sentimentul celor rămaşi în afara programului că sunt nedreptăţiţi.

Cazul izolării termice gratuite este doar un caz din zece care ilustrează însă perfect cât de perversă a devenit mita electorală. Plasele cu ulei şi zahăr sunt formele candide şi cele mai puţin costisitoare. Preşedintele Traian Băsescu spunea cândva că se pronunţă pentru interzicerea finanţării private a partidelor ca să împiedice astfel mita electorală. În realitate adevărata mită, aceea masivă care distorsionează grav alegerile şi modul în care cetăţenii percep problemele comunităţii se face cu bani publici, în văzul lumii cu surle şi tobe şi cu tacita binecuvântare a celor mai înalte autorităţi politice.