1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Cât de mare e ochiul Fratelui cel Mare?

Fostul şef al securităţii reţelei de socializare Facebook şi-a schimbat locul de muncă. Acum lucrează pentru NSA, agenţia americană preocupată de vieţile altora.

Cancelara federală Angela Merkel a discutat, joi dimineaţă, telefonic cu preşedintele Statelor Unite, Barack Obama. Este, cel puţin oficial, prima conversaţie a celor doi înalţi demnitari de la aflarea veştii că Washingtonul spionează convorbirile telefonice ale partenerilor europeni. Conform purtătorului de cuvânt al şefei Guvernului federal, Steffen Seibert, Casa Albă va oferi aliaţilor săi informaţii privind programul de supraveghere a comunicaţiilor. Oficiali ai serviciilor de securitate din cele două ţări au programată pe 8 iulie o întâlnire având pe agendă colectarea de informaţii şi protecţia datelor.

Până atunci, însă, o imagine reală a dimensiunii spionajului efectuat de americani se poate construi doar asamblând cioburi. O astfel de piesă în mozaic este informaţia difuzată în luna mai de către ziarul New York Times, conform căreia Max Kelly, şeful securităţii la Facebook, şi-a schimbat locul de muncă - şi, anume, s-a mutat la National Security Agency (NSA). Mutarea s-a produs în 2010 dar schimbarea din viaţa lui Kelly a devenit interesată pentru public abia după ce Ed Snowden a dat lumii de veste dedesubturile spionajului practicat de NSA.

Reţelele de socializare - iar Facebook este una dintre cele mai populare platforme social media, dacă nu cumva reprezintă chiar simbolul absolut al fenomenului - au devenit instrumente utile pentru NSA, agenţia şi partenerii săi profitând de limita extrem de fluidă dintre protecţia datelor şi colectarea lor.

Kelly s-a transferat la serviciul secret la puţine luni după demararea programului de supraveghere PRISM, prin care se recoltau informaţii din bazele de date ale Facebook. Prea puţină lume a ştiut, în aceşti trei ani, despre această rocadă profesională. Dar ea nu trebuie să surprindă, căci, comentează New York Times, Silicon Valley, cartierul general al atâtor giganţi ai telecomunicaţiilor, ascunde două comori după care tânjesc serviciile secrete americane: imense baze de date private şi programele informatice capabile să le prelucreze şi analizeze. Nu e de mirare că NSA este unul dintre principalii finanţatori ai start-up-urilor din Silicon Valley.

Nimic nou sub soare

Autorităţile americane nu au început să acceseze comunicaţiile private odată cu epoca reţelelor de socializare. Firmele de IT vând know-how şi tehnologie de stocare şi exploatare a datelor Guvernului - la fel cum o fac şi diverşilor actori comerciali interesaţi de potenţialul pieţei. Jeffrey Chester, şef la Center for Digital Democracy din Washington povesteşte că instituţiile federale şi companiile de telefonie colaborează de multă vreme iar companii precum Google sau Microsoft sunt partenere ale Pentagonului. Marele mister ce se aşteaptă dezlegat sună astfel: care este reala dimensiune a spionajului practicat? Cel mai recent raport privind transparenţa, publicat de Google, spune că numărul cererilor de acces formulate de instituţiile statului creşte constant, de la an la an, observă Simon Weiß, de la Partidul Piraţilor. Politicianul vorbeşte despre presiunea ce trebuie exercitată în direcţia unui plus de transparenţă. În primul rând pentru a evita speculaţiile pe tema cooperării dintre serviciile secrete şi reţelele sociale. Într-un mail transmis redacţiei Deutsche Welle, Weiß contestă dreptul autorităţilor de a solicita fără control public acces la informaţii din bazele de date ale firmelor de internet. În orice caz, susţine "piratul", instituţiile statului trebuie să anunţe public când şi de ce recurg la asemenea indiscreţii. New York Times, în schimb, susţine că firmele de tehnologie şi comunicaţii nu se conformează pur şi simplu cererilor acoperite de lege - ci vin în întâmpinarea "curiozităţii" serviciilor secrete: multe dintre companii au divizii specializate în optimizarea accesului Guvernului la date.

160 de milioane de scrisori fotografiate

Unii analişti sunt de părere că supravegherea reţelelor de socializare este o măsură binevenită, în condiţiile în care acestea se pot foarte uşor transforma în forumuri ale criminalităţii. Dar pentru aşa ceva e nevoie de inovaţie legislativă. Căci orice supraveghere a sferei private trebuie să aibă acoperire juridică. Cel puţin cât timp se mai vehiculează pretenţia existenţei statului de drept.

Monitorizarea, însă, nu s-a mutat cu totul în spaţiul virtual. Acelaşi ziar new-yorkez se referă la o altă practică americană: "Mail Isolation Control and Tracking" (MICT), un program lansat în 2001, prin care, doar anul trecut, au fost fotografiate plicurile a nu mai puţin de 160 de milioane de scrisori expediate prin poşta tradiţională (USPS). Cât timp sunt stocate imaginile nu se ştie. Se ştie, în schimb, că, în 2007, preşedintele George W Bush a semnat un amendament la legislaţia în vigoare prin care, în cazuri excepţionale, deschiderea scrisorilor să poată fi efectuată şi fără acceptul prealabil al unui judecător.

Singura veste relaxantă din întregul scandal declanşat la nivel global odată cu dezvăluirile lui Ed Snowden este că Anna Chapman, celebra spioană expluzată din SUA în Rusia, i-a făcut fugarului american o cerere de căsătorie. Deocamdată, Snowden nu s-a pronunţat cu privire la propunerea făcută de Chapman miercuri, pe contul ei de Twitter.