1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Când ura devine violenţă

Protestele violente izbucnite în urma arderii Coranului de către mai mulţi soldaţi americani s-au soldat cu proteste sângeroase. Citiţi un comentariu semnat de Sandra Petersmann, DW.

default

Demonstraţii masive împotriva arderii de către soldaţi americani a Coranului

Scuze peste scuze. Scuze pentru raiduri aeriene în urma cărora mor civili. Scuze pentru soldaţi care urinează râzând pe cadavre şi care taie un deget al inamicilor omorâţi pe care-l arată ca pe un trofeu. Pentru soldaţi care ard cartea sfântă a musulmanilor, Coranul. Cam de câte ori mai vor să se scuze politicienii şi generalii occidentali în faţa poporului afgan? Şi câte din aceste scuze ajung, de fapt, la urechile poporului?

Intervenţia militară din Afganistan este în desfăşurare deja de 11 ani. De-a lungul acestor ani, NATO, care coordonează trupele aflate în teatrul de război, a subliniat de nenumărate ori că Alianţa îşi doreşte să câştige "minţile şi inimile" afganilor. Oricărui responsabil NATO îi este clar că fără susţinerea oamenilor de rând, nu se poate vorbi despre pace sau reconstrucţie, indiferent de durata misiunii soldaţilor occidentali în Afganistan şi de numărul întăririlor pe care aceştia le vor primi.

Militarii ar trebui să ştie că Afganistanul este o ţară foarte conservatoare şi profund religioasă în care trebuie să acţioneze cu mare băgare de seamă. Ar trebui să ştie că afganii trăiesc în război şi violenţă de peste 30 de ani. Or, acest lucru lasă urme, sădeşte neîncredere în oameni şi consolidează credinţa, religia conferindu-le rezistenţa necesară.

Acestea sunt lucrurile pe care trupele vestice ar trebui să le ştie despre oamenii pe care ar trebui să îi apere. Şi totuşi, deseori se fac greşeli şi apar neînţelegeri culturale şi religioase, iar regulile misiunii militare în Afganistan sunt încălcate.

Chiar dacă este vorba despre o minoritate în rândurile celor 130 000 de soldaţi din peste 50 de naţiuni, oile negre din rândurile acestora distrug încrederea în misiunea occidentală în Afganistan şi oferă populaţiei motive să creadă că trupele internaţionale, care se află în regiune în baza unui mandat ONU, nu sunt altceva decât forţe de ocupaţie.

Recentul scandal apărut la baza militară americană din Bagram, la nord de Kabul, arată încă o dată că mai ales militarii americani comit greşeli nepermise. S-ar putea însă uşor argumenta că Statele Unite au şi cel mai mare număr de soldaţi comasaţi în Afganistan, însă această abordare ar fi superficială în contextul dat. Un context în care atenţia trebuie îndreptată în direcţia educării şi pregătirii forţelor armate americane.

Generalul american John Allen, comandantul trupelor NATO din Afganistan, a anunţat că toţi militarii vor fi trimişi în scurt timp la un curs "cultural-religios". Cu alte cuvinte, orice soldat trebuie să ştie că arderea Coranului este văzută ca un păcat de către orice musulman.

Există îndoieli masive că ascunderea scandalului recent sub preş este o soluţie potrivită în situaţia dată. Foarte probabil, şi mai mulţi afgani vor începe să se îndoiască de intenţiile occidentale, ceea ce va da apă la moară extremiştilor religioşi precum talibanii.

Cei câţiva soldaţi americani care din prostie şi neştiinţă au aruncat în cuptoarele de ardere a gunoiului cartea sfântă a musulmanilor, au lărgit şi mai mult hăul dintre trupe şi poporul afgan. Poate că multe greşeli şi carenţe de instructaj ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat de la bun început o strategie comună privind Afganistanul cu scopuri şi ordine clare.

Autor: Sandra Petersmann / Vlad Drăghicescu

Redactor: Rodica Binder