1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Cultură

Când se pierde o limbă, dispare o cultură

Modul în care gândim şi ne definim este strâns legat de limba noastră maternă. Fiecărei limbi îi corespunde o cultură specifică - de aceste lucruri aminteşte ziua de 21 februarie, Ziua Internaţională a Limbii Materne.

default

Eschimoşii cunosc cel puţin 20 de termeni diferiţi pentru "zăpadă" şi măsoară distanţele în "sinik" (somn)...

În limba eschimoşilor din nordul Groenlandei, distanţele nu sunt măsurate în kilometri, ci în "sinik" - adică "somn": de câte ori trebuie să dormi până când ajungi dintr-o localitate în alta. Într-o ţară cu un climat atât de aspru şi imprevizibil, termenii de "kilometri" sau "ore" nu îşi prea au rostul. Acesta este doar un exemplu pentru felul în care o limbă reflectă tradiţiile şi modul de viaţă al vorbitorilor. Când se pierde o limbă, dispare o cultură întreagă, este de părere Davyt Hicks, redactorul-şef al agenţiei pentru limbi europene puţin răspândite "Eurolang":

"Diversitatea lingvistică este o parte a diversităţii biologice. Dacă dispar specii de animale sau plante, planeta are de suferit. Şi eu sunt de părere - la fel ca mulţi alţi oameni - că dacă ne pierdem limbile şi ajungem să comunicăm doar în engleză, germană, franceză şi chineză, întreaga lume va fi mult mai săracă."

Pentru a aminti de rolul păstrării acestei biodiversităţi a culturilor, Naţiunile Unite au stabilit ca anul 2008 să fie Anul Internaţional al Limbilor. Programul cultural este deschis astăzi, pe 21 februarie, la Paris, cu ocazia Zilei Internaţionale a Limbii Materne. Participanţi din întreaga lume vor elabora în cadrul unor workshopuri strategii pentru păstrarea limbilor aflate pe cale de dispariţie. Numărul acestora se ridică la peste jumătate din cele 7000 de limbi cunoscute pe plan mondial. Guvernele marilor state poartă adesea o parte din vină, de pildă cel Australian, care a combătut limbile minorităţilor:

"Nu ştiam limba în sine, doar câteva cuvinte. În mod tradiţional i se interzicea populaţiei aborigene să-şi vorbească propria limbă. Pe vremuri, aborigenii puteau fi chiar bătuţi sau condamnaţi la moarte dacă foloseau limba lor. De frică, mulţi dintre predecesorii mei nu au vrut să vorbească limba cea veche", povesteşe un membru al minorităţii aborigene din Australia.

În prezent, cele mai multe ţări au adoptat o atitudine mult mai tolerantă faţă de limbile minoritare, dar există în continuare excepţii. Limba kurdă nu este predată în şcolile din Turcia, iar alte limbi sunt deja pe cale de dispariţie înainte să fi fost consemnate vreodată într-un alfabet. În Africa există în jur de 2000 de limbi, dar în cele mai multe state, engleza, franceza sau portugheza sunt singura limbă oficială. Acest lucru are consecinţe asupra societăţii civile, consideră lingvistul Kofi Yakpo:

"Sigur că limba, conducerea şi democraţia se află într-o legătură strânsă. Într-o ţară în care nu se vorbeşte decât limba foştilor stăpâni coloniali, o mare parte a populaţiei poate nici nu are posibilitatea de a participa activ la politică sau la organizaţiile societăţii civile, în special pe plan local."

Şi informaţiile trebuie furnizate în primul rând în limba localnicilor. Ce rost au, de pildă, campaniile împotriva maladiei SIDA, dacă informaţiile sunt într-o limbă pe care nu o înţelege jumătate din populaţie?

Din aceste motive, UNESCO încearcă să creeze o sensibilitate crescută în rândul populaţiei faţă de legătura strânsă dintre limbă, cultură şi identitate.