1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Când partidele politice eşuează

La nivel mondial există tot mai puţină încredere în capacitatea partidelor politice de a rezolva problemele cu care se confruntă lumea. Aşa că societăţii civile nu-i rămâne nimic altceva de facut decât să protesteze.

default

Exemplu recent de mobilizare civică în Germania - protestele faţă de proiectul Stuttgart 21

Fabio are 20 de ani, este originar din Köln, în prezent studiază la Universitatea din Bonn şi se angajează politic de când avea 16 ani. Anul trecut îşi efectua serviciul civil (alternativa germană la stagiul militar obligatoriu) în Argentina şi a ţinut morţiş să voteze prin corespondenţă la alegerile parlamentare germane pentru a încerca să influenţeze agenda politicienilor. "Dar dacă ies pe stradă şi demonstrez, atunci cred că lumea înţelege mult mai bine ce vreau să spun de fapt".

Fabio a participat cu fiecare ocazie la demonstraţii pe teme care i s-au părut importante: proteste împotriva rasismului, împotriva discriminării şi a extremismului de dreapta, dar şi împotriva politicienilor. Tânărul a manifestat împotriva prelungirii termenelor de funcţionare a centralelor nucleare sau împotriva reducerii fondurilor bugetare în învăţământ. În partidele politice nu vede nicio posibilitate de a lua parte activ şi democratic la procesul decizional cu efecte asupra societăţii în care trăieşte.

"Partidele politice nu sunt structuri democratice", crede Fabio. Ele nu permit dezbateri de idei şi nu oferă posibilitatea găsirii unei soluţii de compromis. De ce să intru într-un partid pe la 25-26 de ani şi să-mi văd părerile şi idealurile călcate în picioare de mai marii formaţiunii?"

Germania nu este însă o excepţie. Protestele şi implicarea mai degrabă în mişcări sociale decât în politică sunt la ordinea zilei la nivel mondial. Tot mai răspândit este sentimentul că politicienii au toate grijile de pe lume, numai pe cea a celor care i-au votat nu. În plus, societatea civilă a început să realizeze că democraţia nu înseamnă numai o ştampilă pe un buletin de vot odată la patru ani.

La nivel mondial, mişcările civile sunt cele mai active în chestiuni de protecţie a mediului. Niciun alt proces nu este urmărit mai de-aproape de ONG-uri şi diferite grupuri de interese decât negocierile în cadrul ONU asupra combaterii deteriorării climei.

"Din fericire, dezbaterea privind schimbările climei a atras atenţia societăţii civile şi cred că va continua să o facă", spune Christiana Figueres, şefa Secretariatului ONU pentru protecţia mediului. "Am avut mai mulţi reprezentanţi din societatea civilă la Copenhaga (summit mondial - n.r.) decât am avut vreodată şi sperăm să-i întâmpinăm pe toţi din nou la Cancun".

BdT Kein Platz fuer rechte Gewalt Passau

Demonstraţie împotriva extremei drepte la Passau

Milioane de oameni devin activi în probleme de interes local şi internaţional. Domneşte sentimentul că globalizarea este înainte de toate o globalizare a intereselor economice. O confirmare a acestei stări a venit în 2009 cu ocazia Zilei Internaţionale împotiva Sărăciei şi a Foametei.

"Cred că ţelurile mileniului fixate de ONU au bătut orice record", spune Evelin Herfkens, fost ministru olandez al dezvoltării şi coordonator al Campaniei ONU de promovare a Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului. "În octombrie anul trecut, 173 de milioane de oameni au manifestat pentru a determina guvernele naţionale să dea mai multă atenţie acestor probleme globale".

Astfel de cifre impresionează pe toată lumea - inclusiv pe politicieni, care se întrec să câştige de partea lor oamenii din stradă, având în vedere că orizontul politic se extinde pe o perioadă de maximum patru ani - până după alegeri.

Nu suntem martorii unei noi culturi a protestelor. Nu este un nou val de atitudine civică cel care stă la baza demonstraţiilor şi grevelor din Germania, Franţa, Grecia, Spania, România etc. Mai degrabă avem de-a face cu o trezire bruscă mediatică. Avem în centrul atenţiei expunerea unei culturi a protestelor care s-a cristalizat de-a lungul ultimelor decenii, dar care până în prezent nu a fost recunoscută ca o "cultură" cu diferite modele şi particularităţi. Criza - de orice fel ar fi ea - are şi o componentă pozitivă: Am ajuns în stadiul în care protestul politic este o normalitate şi un mijloc raţional al influenţării mersului societăţii.

Politicul trebuie să înveţe în sfârşit că cetăţenii au dreptul şi vor să fie informaţi din timp asupra oricărei măsuri, asupra efectelor acesteia. Partidele trebuie să se trezească şi să vadă că dezbaterea măsurilor este de natură pozitivă - pot apărea soluţii alternative, pot fi îmbunătăţite cele existente. Şi nu în ultimul rând, pentru politicieni, un grad mai mare de coparticipare decizională din partea societăţii ar însemna şi mai multă linişte...

Autori: Helle Jeppesen/Laurenţiu Diaconu-Colintineanu
Redactor: Robert Schwartz