1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Societate

Când nu sunt bani de chirie, e bine si la "hotel mama"...

Din cauza criziei economice, tot mai mulţi tineri spanioli se întorc în casa părintească. Mulţi şi-au pierdut locurile de muncă sau câştigă atât de puţin încât nu-şi mai permit să achite chiria.

default

Conform unui recent sondaj de opinie, 30% din tinerii spanioli au greutăţi în a se mai întreţine singuri. Prima şi cea mai mare problemă este locuinţa, a cărei chirie nu şi-o mai permit. "Înainte lucram la o firmă, iar salariul ajungea cât să-mi plătesc şi chiria numai că firma a dat faliment, iar eu am rămas şomer aşa că m-am întors înapoi.", spune Xavi Marcet.

"Înapoi" înseamnă în casa părintească. "Aveam o cameră liberă aşa că s-a instalat acolo. Acum va trebui să ne reacomodăm traiului în comun cu fiul nostru. Eu şi soţia mea am trăit singuri multă vreme. Puteam să ne certăm în linişte, dar acum nu mai merge...", intervine tatăl băiatului.

Piaţa imobiliară din Spania este supraevaluată. Chiria pentru o locuinţă se ridică, în medie, la 682EUR/lunar; cu 40% mai mult faţă de venitul net al unui tânăr angajat. Din banii de şomaj, Xavi nu-şi poate permite o asemenea chirie aşa că singura soluţie a rămas casa părintească. La ora actuală, în situaţie similară se găsesc foarte mulţi tineri. Pentru părinţi, principala problemă este spaţiul locativ. "Am un fiu care, din când în când, vine să locuiască la mine. În vechea casă, copilul avea camera lui, iar eu aveam biroul meu. Acum el doarme pe o canapea micuţă în încăperea în care am aşezat biroul, computerul şi cărţile.", mărturiseşte un tată.

Criza economică i-a afectat în primul rând pe tinerii aflaţi la începutul carierei. Astfel, în Spania, ţară în care oricum copiii pleacă de la părinţi în jurul vârstei de 27-30 de ani, "Hotel Mama" a revenit în modă. Antonio del Cerro, de la Universitatea din Barcelona, explică acest fenomen. "În Spania, Portugalia şi Italia copiii au fost oricum dependenţi financiar de părinţi într-o mai mare măsură decât cei din alte ţări. Acum însă nu mai intră în discuţie un mic ajutor, ci întoarcerea acasă pentru că altă soluţie nu există. Atât copiii cât şi părinţii consideră că este vorba despre eşecul celor dintâi."

Atât în plan individual, cât şi social, consecinţele acestei situaţii vor fi grave, mai spune del Cerro: "Pe lângă dezamăgire şi iluzii spulberate, cea mai gravă urmare va fi pierderea încrederii în sine: nu sunt bun de nimic, nu reuşesc să fac nimic de unul singur... Relaţiile în cuplu se vor deteriora, iar tinerele familii vor avea mult de suferit. De asemenea încrederea în instituţii va dispărea."