1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Când bătaia e ruptă din rai

Bunul Dumnezeu nu cu băţul bate. Dragnea şi partidul său de penali s-au văzut disciplinaţi cu propria lor lozincă xenofobă. La doar câteva săptămâni de la accesul propriu-zis la putere.

Dragnea şi executivul său au reuşit să-i facă pe români să fie realmente mândri de ei înşişi. Căci, au izbutit în timp record să scoată în stradă, împotriva lor şi întru apărarea justiţiei şi statului de drept, mai mulţi români decât au manifestat vreodată, în ţară, de la revoluţie încoace. Mai mulţi decât în 2012, la inagurarea erei penalilor impenitenţi. Mai mulţi decât după uciderea, prin corupţie, a celor de la Colectiv, care au stârnit revolta sortită să-i vină de hac guvernării slujitorului oligarhiei numit Ponta.

Fie şi tardiv, dată fiind iresponsabilitatea insuficientei lor mobilizări la alegeri, românii au acum cu adevărat motive să fie mândri de zecile de mii de concetăţeni care, fie şi în ceasul al doisprezecelea, au priceput ce anume e în joc şi au intrat în acţiune. Căci oamenii au ieşit cu exemplară disciplină civică în stradă, manifestând paşnic după ce au înţeles că puterea, în speţă sistemul care i-a guvernat pe faţă ori din umbră în ultimii 27 de ani, se pregăteşte să le fure de această dată nu doar banii, ci însăşi democraţia şi, odată cu ea, ţara şi orice viitor.

În ecou la bătaia ruptă din rai (aptă să bage minţi în cap) pe care le-au administrat-o o sută de mii de români, în speţă în reacţie la ruşinea păţită la proteste de guvernul Grindeanu, de stăpânul său din umbră, liderul infractor al PSD, precum şi de preşedintele Senatului, el însuşi un penal, pe calapodul cărora s-au creat ordonanţele cu dedicaţie, s-au declanşat contraatacurile obişnuite.

S-au invocat varii duşmani imaginari ai PSD şi ai executivului, calificaţi, aiuritor, de C.P. Tăriceanu, în termeni populişti, drept "sistem”, când în stradă au ieşit pur şi simplu oameni revoltaţi, în carne şi oase. În plus s-au aruncat în luptă baterii de pseudoziarişti, inclusiv o arătare elegantă, dar moralmente jalnică, de la una din televiziunile de propagandă, căreia în timpul manifestaţiei de duminică, i s-au aruncat la picioare, sub microfon, monede amintind de arginţii trădării.

În timp ce i se cerea să renunţe la dezinformare, iar protestatarii huiduiau CNA, în studiouri se rosteau, pe ton ritos, încurajări la adresa executivului GrinDragnea. Se articulau, simultan, imprecaţii la adresa demonstranţilor, a opoziţiei, a militanţilor pentru o justiţie intactă, precum şi, pe ton de înmormântare, manipulări evocând prezumtiva "divizare a poporului” de către demonstranţi. Ca şi cum propaganda televizată, protejată de pasivitatea vinovată a CNA, nu i-ar scinda pe români. Ca şi cum românii n-ar fi dezbinaţi de insistenţa puterii de a adopta ordonanţe cu dedicaţie, înfierate la unison de toată suflarea responsabilă a ţării, dimpreună cu magistraţii, cu CSM, cu Înalta Curte, cu Asociaţia Judecătorilor, cu poliţişti, cu preşedintele ţării, cu aliaţii ei şi cu Comisia Europeană. 

Coroniţa nemerniciei au binemeritat-o, în context, C.P. Tăriceanu şi miliţianul şef Pavel Abraham, fost chestor al poliţiei şi, culmea,  avocat. În reacţie la cele mai paşnice proteste în masă pe care, de parcă ar fi fost conduse de Mahatma Gandhi însuşi, le-a văzut Europa, Tăriceanu a introdus în discuţie un prezumtiv „război civil”. Iar fostul poliţist şef a îndrăznit, spre eterna lui descalificare, să menţioneze la RTV, ameninţător, un prezumtiv „drept” al guvernului de a ordona jandarmilor să utilizeze „muniţie reală”. Împotriva cui? Împotriva "manifestanţilor”. Împotriva unor români paşnici. 

Care, e bine să se repete, au demonstrat nu doar paşnic, ci şi legal şi democratic, chiar dacă protestul lor nu fusese autorizat. Or, astfel de afirmaţii sanguinare, cerând intervenţia în forţă a "organelor statului”, în speţă intervenţia lor cu armament adevărat, de bunăseamă de război, împotriva unor demonstranţi paşnici, pe timp de pace, nu mai e doar simplă iresponsabilitate. E instigare la violenţă. E incitare la crime în masă şi ar trebui pedepsită conform legii. Iată ce ar trebui să preocupe guvernul, laolaltă cu dezinformarea de la televiziunile oligarhiei, nu OUG-uri respinse clar de populaţia ţării, care, dacă ar fi totuşi adoptate, ar viola Constituţia, fiind deopotrivă ilegale şi de natură să destabilizeze grav România. 

Acestea fiind spuse, ne apropiem de poate cel mai grav aspect al chestiunilor confruntând actualul guvern şi partizanii săi. În speţă de incompetenţa, de lipsa adecvării la realităţi şi iresponsabilitatea celor ce alcătuiesc cabinetul şi păpuşarii lui. Care, dată fiind „zdrobitoarea” victorie electorală ce-a adus PSD şi ALDE la timonă, îşi închipuie, în conformitate cu socializarea lor oligarhico-postcomunistă, că îndoielnica lor legitimitate electorală i-ar autoriza să exercite puterea discreţionar.

Ca în epoca demonizării psihotice a lui Traian Băsescu, inşii aflaţi la cârma ţării tind să trăiască în realităţi paralele. Sunt realităţi fictive, pe care ei înşişi le imaginează şi le aruncă sistematic în lupta propagandistică, înainte de a sucomba propriului joc de oglinzi şi iluzii şi a ajunge, vai, să se îngrozească, delirant, de propriile invenţii.

A lăsa ţara pe mâna acestor indivizi halucinanţi, în stare de performanţa rară de a-şi torpila temeinic legitimitatea în doar câteva săptămâni, reprezintă, indiscutabil, un pericol enorm. Se va impune oare, în final, raţiunea, în ceea ce pare să fi devenit ţara lui "Dragnea first", cum se glumeşte amar în reţelele de socializare? Poate. Bine ar fi să se manifeste clar şi explicit şi partenerii externi ai României, precum şi socialiştii europeni. Un prim test concludent de revenire la raţiune l-ar putea livra chiar proiectatele ordonanţe. Dacă, aşa cum e normal şi raţional, vor fi îngropate. Dar dacă nu, Dumnezeu cu mila.