1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Câştigători şi perdanţi

Dincolo de faptul că Mircea Geoană ilustrează prin el însuşi vorba fatală, a lui Ion Iliescu, din seara alegerilor, potrivit căreia Băsescu nu ar şti să piardă, contestarea rezultatului votului nu este un demers util.

default

Tactic nu este util, fiindcă nu se poate înţelege motivul pentru care PSD a descoperit clamatele fraude electorale abia după ce a devenit limpede că a pierdut scrutinul. Iar strategic, pentru că tardiva constestare e contraproductivă şi pentru imaginea partidelor care o susţin şi pentru restul României.

Cum va fi perceput acest demers de prelungire a blocajului politic şi deci al crizei guvernamentale româneşti? Ca o măsură care contrazice toate promisiunile patriotice, de stabilizare, de reconciliere şi reunificare a dezbinatei societăţi româneşti, avansate de alianţa anti-băsescu în campania electorală.

Semnalul băncilor şi-al analiştilor economici e cât se poate de edificator: Contestarea rezultatului scrutinului e rea din punct de vedere financiar şi economic.

La fel, sau poate chiar mai pernicios pentru electoratul care a dat crezare angajamentelor lui Geoană, e prejudiciul de imagine pe care-l crează partidelor perdante menţinerea în logica acelui confrontaţionism total la care au aderat Crin Antonescu, Mircea Geoană şi sâmburele dur al echipelor lor.

Înainte de a pierde alegerile, linia lor de atac esenţială (singura cât de cât credibilă) fusese tocmai "lipsa capacităţii lui Traian Băsescu de a coopera". "De ce nu l-aţi alege pe Băsescu", fusese întrebat Geoană. "Pentru că înfige cuţitul în spatele" colaboratorilor săi, a răspuns liderul PSD.

Evident, unii politicieni pur sânge din cele două partide au sesizat contradicţia în care se zbat antibăsescienii puri şi duri şi, cu tipic oportunism dâmboviţean, au pornit năvalnic pe culoarul deschis involuntar de partizanii neînduplecaţi ai frontului refuzului.

Câştigători din această dispută intra-partinică din PSD şi PNL vor fi nu Antonescu şi Geoană, pentru care înfrângerea n-a constituit decât cireaşa de pe tortul auto-discreditării, ci adversarii lor interni, mai deştepţi, mai pragmatici şi mai apropiaţi de voinţa majorităţii electoratului.

Întrucât Băsescu nu va putea fi probabil dislocat de la Cotroceni în următorii cinci ani, şi e clar că va trebui găsit un modus vivendi, primii care s-au detaşat pe acest culoar al realismului politic, sunt, pe moment, la PSD, Adrian Năstase iar la PNL, Călin Popescu-Tăriceanu.

Întrucât însă şi aceşti politicieni au în spate o lungă istorie de erori şi eşecuri e probabil ca, până la urmă, să-i depăşească, pe dreapta, unii oameni politici mai tineri din eşalonul secund al celor două partide.

Şanse mari la PSD va avea probabil mai puţin Victor Ponta, care s-a hazardat prea mult, a adoptat poziţii prea radicale în campania electorală, şi a pierdut ca atare la capitolul imagine şi mai degrabă Cristian Diaconescu, sau poate grupul de la Cluj. Iar la PNL se vor impune până la urmă liderii care vor reuşi să convingă electoratul că nu sunt partizanii unor compromisuri compromiţătoare.

Autor: Petre M. Iancu
Redactor: Ioachim Alexandru

Vă mai recomandăm