Cît vor dura măsurile de austeritate?

Promisiunea aceasta a apărut pe buzele membrilor Cabinetului de cîteva zile încoace. Dacă măsurile se vor aplica cu stricteţe, a dat asigurări primul ministru, ar fi posibil ca din 2011 să se revină la pensiile şi salariile din prezent. Sună încurajator, atîta doar că o asemenea promisiune vine în totală contradicţie cu toate datele cunoscute pînă în prezent şi cu acordul încheiat cu FMI.

Salariile din sistemul bugetar vor fi tăiate, deoarece masa salarială a atins un nivel prea mare faţă de veniturile bugetului. Or, chiar dacă Guvernul va reuşi să se încadreze în ţinta de deficit bugetar de 6,8%, la 1 ianuarie 2011 se va găsi în aceeaşi situaţie din punct de vedere structural. De fapt acordul cu FMI conţine un program de reducere treptată a masei salariale de la 9% din PIB cît era în 2009 la 7% în 2015. Se pare de asemenea că legea salarizării unitare nu şi-a atins pe de-a-ntregul obiectivele şi de aceea s-au impus noi reduceri de salarii, dar şi o serie întreagă de concedieri. Ministrul Muncii, Mihai Şeitan a admis că, pe lîngă reducerea cu 25% a salariilor ar mai fi necesare anul acesta cel puţin 70.000 de concedieri din sistemul public. Aşadar nu e vorba doar de economii bugetare pur şi simplu, ci de corectarea unei disproporţii între salarii şi posibilităţile bugetului. În plus reducerea salariilor şi pensiilor urmăreşte scăderea cererii interne, care s-ar fi putut realiza şi prin creşterea TVA. În concluzie, dacă România va continua programul cu FMI va trebui să scadă cheltuielile cu salariile prin raportare la PIB, indiferent de declaraţiile de circumstanţă ale primului ministru sale ale altora.

Cît priveşte pensiile, situaţia e la fel de complicată. Fondul de pensii este mereu deficitar şi atunci este completat periodic de la Bugetul de stat. Prognozele arată că, în absenţa reformelor, deficitul fondului de pensii ar putea ajunge în 2011 la 2% din PIB şi la peste 6% din PIB în 2050. Din motive demografice şi care ţin de circulaţia liberă a forţei de muncă va fi nevoie ca statul să contribuie tot mai mult. Reforma sistemului de pensii şi reducerile programate acum au ca obiectiv principal să redimensioneze întregul sistem în aşa fel încît să poate fi susţinut pe termen lung. La fel ca şi în cazul salariilor nu este vorba doar de a face reduceri bugetare, ci de a corecta un defect al sistemului însuşi de pensii. De aceea promisiunea că pensiile vor creşte din nou din 2011 este cel puţin neserioasă. E adevărat că un stat suveran poate decide să aloce tot mai mult din veniturile sale pentru pensii, dar va trebui să dispună şi de resursele necesare.

Se pare că Guvernul nu are curajul să spună tot adevărul, riscînd să alunece pe o spirală a minciunilor fără sfîrşit.

Autor: Horaţiu Pepine
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu