Cît valorează o sărbătoare naţională? Dar pragmatismul politic?

val de consternare determinîndu-l pînă şi pe preşedintele Germaniei Horst Köhler să intervină . In sfîrşit, şi azi un mare ziar german consacră problematicii româneşti un articol asupra căruia revenim la finele ediţiei de faţă a Revistei Presei.

Deşi pentru ascultătorii noştri disputa pare mai greu de înţeles, ea nu este lipsită de un potenţial politic exploziv.

"Dacă vreun politician francez le-ar propune conaţionalilor săi mutarea zilei naţionale de 14 iulie într-o duminică, acesta ar sfîrşi la Bastilia" - scrie BERLINER KURIER completînd prin alte exemple ideea: "cine le-ar face americanilor o ofertă asemănătoare privitoare la ziua de 4 iulie, nu ar avea nici el o soartă mai bună.In întreaga lume fiecare popor îşi are propria sa sărbătoare naţională. Germanii din est şi cei din vest au năzuit decenii la rînd la reunificarea ţării lor şi de aceea 3 octombrie este o zi ieşită din comun şi nu o duminică aleasă la întîmplare, lipsită de valoare aşa cum îi pare ea acum ministrului de finanţe Eichel.

El a degradat această zi doar cu scopul de a mai face să curgă ceva bani în vistieria golită a statului.O socoteală meschină lipsită de suflet" conchide ziarul berlinez.

Într-un ton mai sarcastic SÜDDEUTSCHE ZEITUNG îi face o altă propunere lui Eichel , ministrul care face zob o sărbătoare simbolică. Dacă principiul unui economism brutal este cel care dictează regulile de guvernare, atunci ministrul de finanţe ar trebui să cumuleze absolut toate sărbătorile naţionale şi religioase într-o singură duminică prima din luna mai , pentru a încuraja economia şi înviora conjunctura. În sfîrşit , DIE WELT se întreabă ce este mai supărător - nonşalanţa cu care actualul guvern socialist - ecologist sacrifică valoarea simbolică a unei date istorice sau tupeul cu care această idee este instrumentalizată pentru a distrage atenţia opiniei publice de la sacrificiile pe care salvarea bugetului federal al ministrului Eichel le va cere populaţiei.

Victoria lui Bush în alegeri şi agonia lui Arafat poate oferi o nouă şansă procesului de pace în Orientul Apropiat consideră LE FIGARO , pornind de la premiza împărtăşită şi de alte ziare occidentale cum că liderul palestinian aflat acum pe patul de moarte a fost în ultima perioadă a guvernării lui o piedică în calea păcii în regiune, pracitînd de-a lungul carierei sale un joc dublu. BASLER ZEITUNG întrevede cel puţin două merite ale carierei lui Arafat - acela de a le fi insuflat palestinienilor, un popor de refugiaţi, sentimentul unei identităţi naţionale şi de a fi înscris în agenda politică a lumii revendicarea creerii unui stat naţional palestinian. Moartea lui Arafat ar spori coeficientul de incertitudine al situaţiei din Orientul Apropiat în viziunea cotidianului flamand DE MORGEN în timp ce de la Londra pe bună dreptate - THE DAILY TELEGRAPH relevă rolul ce-i revine lui Bush şi aliatului său Tony Blair de a readuce Israleul şi autorităţile palestiniene la masa tratativelor. Ziarul KURIER exprimă unele îndoieli cu privire la disponbilitatea premierului Scharon de a negocia cu noua conducere palestiniană de a le oferi acestora perspectiva realistă a creerii unui stat viabil. Arafat a constituit vreme prea îndelungată nucleul dramei israeliano-palestiniene asertează de la Roma LA REPUBBLICA înşirînd toate faţetele contradictorii ale personalităţii şi activităţii liderului palestinian care în cele din urmă i-au ruinat prestigiul politic. Presa germană se opreşte intens şi asupra relansării dialogului transatlantic după realegerea lui Bush , dialog care oferă o şansă nouă şi reluării procesului de pace în Orientul Apropiat . NÜRNBERGER NACHRICHTEN scrie citez- "In dialogul transatlantic este posibil un nou început în măsura în care Bush va respecta măcar o parte din sfaturile care i-au fost date după confirmarea victoriei sale.Tony Blair, cel mai apropiat colaborator al preşedintelui american, a considerat pacea în Orientul Apropiat drept prioritatea numărul unu a celui de-al doilea mandat al lui Bush. Este posibil ca sfîrşitul erei Arafat să ofere şi şansa unică a stopării spiralei violenţei şi a asigurării bazelor unei coexistenţe. Pacea în Israel şi Palestina ca şi fixarea definitivă a frontierelor celor două state ar constitui o contribuţie la campania antiteroristă fiindcă le-ar lua islamiştilor apa de la moară. De la sine pacea în regiune nu se va ivi niciodată .Ea are nevoie de ajutorul masiv al Statelor Unite".

Si azi presa germană rezervă un spaţiu editorial tematicii româneşti. Sub titlul "România mizează pe locomotiva economiei germane" , cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG publică o relatare despre conferinţa economică germano - română de la Essen. Din subtitlu rezultă că premierul Năstase pledează pentru investitorii mijlocii iar cancelarul Schröder consideră că investiţiile consolidează productivitatea Germaniei. In cuprinsul articolului sunt menţionate şi cîteva din argumentele pledoariei premierului român - între acestea faptul că România, cu cei 22 de milioane de locuitori , cea mai mare mare piaţă din sud - estul Europei, este interesantă pentru investitorii germani, ba mai mult - ea este o placă turnantă între Orientul Apropiat, Rusia şi Caucaz. Pe de-asupra, România este stabilă din punct de vedere politic, oferă mînă de lucru specializată la preţuri modice şi condiţii tot mai bune investitorilor. Drumul spre Europa a fost trasat, politica României este previzibilă iar investitorii se pot baza pe noi îl citează marele ziar german textual pe Năstase, nu fără a menţiona că nici scrutinul prezidenţial de la 28 noiembrie nu va modifica caracterul previzibil al politicii Bucureştiului. Chiar dacă partidul social- democrat va pierde alegerile iar Năstase va pierde cursa pentru preşedinţie, trăsăturile definitorii ale politicii României faţă de Europa vor rămîne aceleaşi - deduce marele cotidian german din spusele premierului. Această constanţă a politicii externe este garantată şi în relaţiile cu Statele Unite, al căror angajament militar în Irak este sprijinit printr-un contingent de 700 de militari români în zonă, fiindcă "românii ştiu ce înseamnă existenţa sub o dictatură" . Din consideraţie faţă de sensibilităţile europene , România nu a ratificat desigur, deşi a semnat la dorinţa Washingtonului, acordul vizînd imunitatea militarilor americani în misiunile din străinătate în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga. Abia cînd în această privinţă va exista o opinie europeană comună, acordul va fi supus ratificării sale în parlament - a mai opinat Năstase, citat de FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.