Cît de obosiţi suntem şi de ce

Coincidenţă sau nu, la scurtă vreme după ce şi revista DER SPIEGEL şi săptămînalul DIE ZEIT recomandau la finele verii zăbava, preamărind prin texte semnate de marcante personalităţi ale vieţii intelectuale, rostul şi virtuţile otium-ului, ale opririi din cursa nebunească a activităţilor cotidiene, precum şi binefacerile contemplaţiei, primesc de la mica dar foarte distinsa editură Matthes & Seitz din Berlin, un mini tratat filozofic intitulat „Müdigkeitsgesellschaft”, ceea ce, în traducere, ar însemna "Societatea obosită" sau "astenică".

Scrisă de Byung-Chul Han, profesor de filozofie şi teoria mass media la Universitatea din Karlsruhe, fief al celebrului Peter Sloterdeijk, tratatul despre societatea obosită sau astenică se adaugă încercărilor de a explica evoluţiile tot mai neaşteptate cu consecinţe din ce în ce mai imprevizibile ale unei lumi globalizate şi digitalizate.

Filozofia nu mai recurge însă, în plin postmodernism, la teoriii şi sisteme bine structurate, ci la ample metafore şi conexiuni de idei, la referinţe livreşti şi trimiteri spre cele mai diverse domenii ale cunoaşterii.

Sloterdeijk însuşi, reputat şi pentru reconsiderarea relaţiilor dintre spaţiu şi timp în tratatele sale de „sferologie”, compara, între altele, capitalismul cu un palat de cleştar, iar mecanismele investiţiilor, inclusiv ale celora cu risc, cu marile expediţii navale pe oceanele lumii pornite întru descoperirea unor ţinuturi noi.

Filozoful Byung-Chul Han, născut în Coreea de Sud, cu un stagiu solid la mai multe universităţi europene şi cu mai multe cărţi publicate, se opreşte în această cea mai recentă lucrare a sa asupra a ceea ce el numeşte „o schimbare de paradigmă", o trecere de la prea puţin la prea mult, de la regimul hypo la cel hyper, de la negativitate la pozitivitate, de la vita contemplativa la vita activa, de la linearitate la multitasking, de la potenţa negativă, reductibilă la aptitudinea de a NU face ceva la potenţa pozitivă, altfel spus la incapacitatea, la refuzul de a nu face ceva.

Această hiperactivitate neîntreruptă, cvasi benevolă,întreţinută de preaplinul ofertelor, de legile concurenţei, de procesul globalizării şi fireşte de digitalizarea sistemelor de comunicare, inclusiv la nivelul comunicării interumane, generează o violenţă neuronală afirmă Byung-Chul Han, avînd drept consecinţă binecunoscutele deja maladii ale civilizaţiei: nevroze şi depresii, sindromul Burnout, deficitul de atenţie.

Nu o terapie medicamentoasă vine de hac acestor maladii globale, ci aplicarea bine dozată a relaxării, zăbava, contemplaţia, dar şi capacitatea de a renunţa, de a spune nu, de a impune limite prea plinului.

Aceasta ar fi, simplificat la maximum, mesajul unui foarte dens, dar foarte lizibil tratat filozofic de buzunar, din care nu lipsesc nici trimiterile la textele cheie ale filozofiei moderne, nici citatele marilor clasici. Între aceştia din urmă, şi Nietzsche care la vremea lui, profetic, avertiza: „În absenţa unei liniştiri, civilizaţia noastră se îndreaptă spre o nouă barbarie. În nici o altă epocă, prestigiul celor fără astîmpăr nu a fost mai mare ca acum”.

Aşadar, tot nimic nou sub soare...

Autor: Rodica Binder
Redactor: Laurenţiu Diaconu-Colintineanu