Cît de obligatorii sunt obligaţiunile euro?

Care mai poate fi , după disperate încercări şi încinse dezbateri, soluţia salvatoare în criza ce promite a nu mai lua sfîrşit?

Eurobondurile sau, după moda veche, obligaţiunile euro. Preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso le-a prezentat ca atare, provocînd-o pe Angela Merkel. Ceea ce ziarului bavarez SÜDDEUTSCHE ZEITUNG nu i s-a părut a fi o decizie prea înţeleaptă. Mai grav încă - niciodată în istoria Uniunii Europene, un preşedinte al Comisiei nu a fost atît de aspru săpunit de vreun şef al guvernului de la Berlin cum a procedat deunăzi Merkel cu Barroso.

Şefa guvernului de la Berlin, care şi în cele mai tensionate situaţii nu-şi pierde cumpătul, trebuie să fi resimţit ca pe un afront propunerea liderului de la Bruxelles. Este contraproductiv ca şeful Comisiei Europene să se pună rău tocmai cu ţara care trebuie să joace un rol cheie în lupta cu criza - conchide cotidianul din München.

Dar pe cine se mai poate baza Germania şi nu cumva riscă ea să se autoizoleze cu acest nu categoric cu care întîmpină iniţiativa lui Barroso?

TAGESZEITUNG din Berlin consideră deloc inspirată reacţia cancelarei germane şi crede că Berlinul nu mai poate conta decît pe Helsinki, Haga sau Paris. Apoi, continuă ziarul citat analiza, Sarkozy însuşi s-a distanţat de Banca Centrală Europeană iar între timp şi Germania a devenit vulnerabilă.

Criza datoriilor a afectat aşadar şi locomotiva Europei, suspină de la Torino LA STAMPA, pledînd pentru instituirea unei competenţe financiare şi economice europene dincolo de egoismele naţionale, doar astfel putîndu-se veni de hac pieţelor şi speculanţilor.

Dacă în urmă cu un an ar fi fost aplicată ideea obligaţiunilor euro, azi pieţele nu ar mai lătra, încolţind Europa după ce i-au adulmecat disensiunile interne - scrie norvegianul AFTENPOSTEN, manifestînd concomitent înţelegere faţă de eforturile Germaniei de a impune mai degrabă reforme apte să coordoneze mai ferm politica economică decît să dezbată chestiunea unei asumări comune a datoriilor.

Nu obligatorii, ci lipsite de alternativă sunt, în optica cotidianului austriac DER STANDARD, eurobondurile. Explicaţia nu întîrzie: În loc de a arunca pe uşa din dos riscurile pe umerii tuturor, este preferabil jocul cu cărţile pe faţă şi introducerea eurobondurilor.

ŞI EL MUNDO de la Madrid întrevede în obligaţiunile euro o soluţie acceptabilă menită să pună capăt şi degringoladei care, iată, la trei ani de la izbucnirea crizei financiare, la doi ani după turbulenţele elene, pune la grea încercare şi trăinicia cuplului franco-german - constată OUEST FRANCE.

Iar dată fiind situaţia şi tensiunile iscate şi în jurul rolului Băncii Centrale Europene, nu este exclus ca rolul de mediator să-i fie încredinţat noului premier italian Mario Monti, fost comisar european, expert în mecanismele de funcţionare a Uniunii care oricum nu vede cu ochi prea buni aşa numitul directorat franco-german relevă LE FIGARO. Pe deasupra, continuă ziarul francez, Monti este perfect familiarizat cu eurobondurile prin care ar putea fi finanţate deficitele europene, o idee care-l irită pe Nicolas Sarkozy şi o scoate din sărite pe Angela Merkel. Comisia Uniunii Europene a prezentat proiectul obligaţiunilor euro înaintea summitului de la Strasbourg. Ceea ce implică un control aproape inchizitorial exercitat de Bruxelles asupra bugetelor naţionale. Dar fără acest concept, prooroceşte Barroso, supravieţuirea monedei euro va fi extrem de dificilă.

Drama monetară europeană riscă să arunce într-un plan secund şi alte evoluţii interesante, precum cererea României la CEDO de revizuire a imunităţii, în cazul Gabriela Bîrsan, despre care relatează cotidianul FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Ceva mai alarmantă este deteriorarea relaţiilor dintre Washington şi Moscova. Ieri, preşedintele Rusiei Dimitri Medvedev s-a exprimat în termeni neobişnuit de severi împotriva staţionării scutului american antirachetă în Europa. Şeful Kremlinului a anunţat o serie de măsuri militare preconizate de Rusia ca ripostă – scrie de la Moscova cotidianul KOMMERSANT. Medvedev a făcut acest pas după ce recent, negocierile cu preşedintele Obama la summitul APEC au eşuat. Ceea ce înseamnă că un nou start în relaţiile ruso-americane iese in discuţie deocamdată şi că dialogul în jurul scutului anti-rachetă este îngheţat pe durata anului viitor, 2012, un an electoral şi în America şi în Rusia.

Autor: Rodica Binder

Redactor: Medana Weident