Cît de europeană este Turcia?

Ne rezumăm la a le cita telegrafic, deşi fiecare dintre ele este convingător argumentat în cuprinsul articolului semnat de Jacques Schuster şi Roger Koppel.

Iată-le : Turcia nu aparţine Europei; Ankara nu respectă drepturile omului; există primejdia unei imigraţii în masă a turcilor în Europa; principiul fundamental al Uniunii Europene este distrus; costurile aderării Turciei sunt inestimabile; Uniunea Europeană nu este o instituţie filantropică; argumentul aşa zisei raţiuni strategice este irelevant; Uniunea Europeană se va alege cu vecini primejdioşi; promisiunile făcute în vederea aderării sunt doar o legendă; există alternative mult mai raţionale.

Demonstraţia făcută de cotidianul DIE WELT în defavoarea aderării Turciei la Uniunea Europeană se încheie cu următoarea întrebare: "Turcia este un vecin al Europei, este partener în Alianţa Nord Atlantică - care este atunci problema?"

Or, tocmai apartenenţa Turciei la NATO pare a fi argumentul de care uzează adepţii aderării ei la Uniunea Europeană. Astfel ziarul regional CELLESCHE ZEITUNG opinează că argumentul potrivit căruia Turcia nu s-ar integra în sistemul de valori şi în cultura occidentului este neconvingător tocmai pentru că îndelungata apartenenţă a ţării la NATO ar fi familiarizat Turcia cu valorile occidentului pe care şi liderii ei politici se străduie să le respecte şi aplice. Cu totul alta este părerea cotidianului berlinez TAGESSPIEGEL care se întreabă ironic dacă nu cumva şi Ucraina, Belarus şi teritoriile pînă la munţii Ural nu ar trebui să aparţină şi ele Europei ?

Într-un ton ceva mai grav, acelaşi ziar face liderilor de la Bruxelles o recomandare demnă de luat în seamă: înainte de a face ceva, Europa ar trebui să ia în calcul şi urmările acţiunilor ei.

Totuşi nu poate fi trecut cu vederea gestul eroic al premierului turc de a arunca peste bord balastul unor tradiţii medievale dar specifice ţării sale, pentru a apropia Turcia de Europa, scrie cotidianul elveţian BASLER ZEITUNG. De la Geneva TAGESANZEIGER întrevede la orizontul negocierilor de aderare serioase crize şi conflicte care vor fi instrumentalizate de unii politicieni conservatori. LE REPUBLICAIN LORRAIN deşi nu este principial împotriva aderării Turciei la Uniunea Europeană estimează că momentul a fost prost ales - negocieirle survenind la prea scurtă vreme după primirea celor zece noi membri. Iar cotidianul francez LE FIGARO , după ce îl citează pe ministrul german de externe Joschka Fischer , care în convorbirile sale particulare ar fi afirmat că dacă Turciei i se va trînti uşa în nas ea va deveni un al doilea Iran, scrie: "este la fel ca în povestea cu lupul căruia i se dă drumul în stînă la căldurică sub motivul că dacă este lăsat să dîrdîie de frig devine prea rău. Fireşte că vor exista mereu spirite îngrijorate care ne vor atrage atenţia că un stat care este un potenţial Iran nu are ce căuta în Europa. Dar acestora ajunge să li se explice ce se ascunde în spatele complicatelor proceduri europene. Statele Unite ale Americii ştiu ce fac atunci cînd sprijină din răsputeri aderarea Turciei la Uniunea Europeană. America ştie că cea mai bună metodă de a elimina de pe ring virtualul ei concurent în lupta pentru hegemonie este acela de a face ca Uniunea Europeană să explodeze".

In sfîrşit cotidianul austriac DER STANDARD, deşi întrevede dificultăţile majore care se ivesc la orizontul negocierilor cu Turcia consideră că în principiu procedurile de aderare reprezintă cel mai eficient motor al reformelor. Acelaşi ziar semnalează cititorilor săi încheierea de către România a altor două capitole de negocieri cu Uniunea Europeană.

O altă temă analizată de mai multe zile în paginile ziarelor germane şi străine este aspiraţia Germaniei de a deveni membru permanent al Consiliului de Securitate ONU. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG este de părere că deşi eforturile retorice ale ministrului german de externe Joschka Fischer nu au trecut neobservate la New York cancelarul Schröder ar fi trebuit să fie cel care de la tribuna Naţiunilor Unite să emită pretenţiile republicii federale. De la Berlin TAZ scrie că Joschka Fischer, invocînd drept argument al dorinţei legitime in sine a Germaniei de a face parte din forumul suprem al Naţiunilor Unite faptul că republica federală este cel de-al treilea cel mai mare contribuabil la bugetul ONU, lezează însăşi ideea de bază a acestei organizaţii . Cît despre intenţiile de a face lumea mai bună printr-un mandat permanent al Germaniei în Consiliul de Securitate - acest argument este de-a dreptul naiv şi seamănă mult prea bine cu modul în care Washingtonul îşi legitimează actuala politică externă. O politică pe care ziarul liberal britanic de stînga THE INDEPENDENT o acuză de a fi pervertit tocmai valorile fundamentale ale Americii.