Cîinii latră, caravana trece

Este greu de presupus că managerilor concernului Nokia le-ar fi trecut prin gînd că decizia de închidere a centrului de producţie de la Bochum va da apă la moara partidelor stîngii din Germania.

Cei 2300 de salariaţi care de azi pe mîine vor rămîne fără de lucru, vor deveni pentru mai lungă sau mai scurtă vreme, cazuri sociale. Pentru liderii social-democraţi, aflaţi în căutarea unor soluţii, dar mai ales pentru partidul stîngii, drama muncitorilor din Bochum, oricît de regretabilă, nedreaptă şi întristătoare ar fi în sine, a constituit şi un prilej de reanimare a retoricii anticapitaliste. Au reapărut pînă şi în vocabularul ministrului german de finanţe social-democratul Peer Steinbrück, altminteri un destoinic şi performant paznic şi administrator al vistieriei publice, sintagme precum „caravana capitalismului”, reamintind de „lăcustele” (capitaliste şi ele), despre care vorbea la un moment dat - referindu-se la fondurile Hedges - fostul vicecancelar social-democrat Franz Müntefering.

Inutil de subliniat că sub impactul conflictului Nokia, moriştile populiste ale partidului stîngii se învîrt la turaţii maxime.

Un alt rezultat, ceva mai concret şi în acelaşi timp surprinzător al hotărîrii concernului finlandez, îl reprezintă bascularea preferinţelor alegătorilor cu doar o săptămînă înaintea scrutinului din Hessa. Barometrul politic indica deunăzi devansarea cu 10 puncte în preferinţele alegătorilor a lui Roland Koch, lider creştin-democrat şi încă prim ministru-ministru al landului, de către Andrea Ypsilanti, candidata social-democrată.

Decalajul care nu face încă sigură victoria noii stele pe firmamentul social-democraţiei germane, exprimă prin ricoşeu, dar de aceea nu mai puţin îngrijorător, impactul pe care o decizie economică îl poate avea asupra culturii politice şi al rezervorului ei tematic.

Dacă pînă deunăzi opinia publică, mass media şi cercurile politice din Germania, dezbăteau cu vehemenţă şi din temeiuri reale problema delincvenţei juvenile, de cînd concernul Nokia şi-a anunţat plecarea mai spre sud-estul continentului, întreaga Republică Federală este marcată de efectele nedorite ale globalizării, rămînînd preocupată abia într-un plan secund de aşa numitul efect de seră pe care-l produc emanaţiile de bioxid de carbon ca şi de perspectiva unei catastrofe climatice.

Între timp, ministrul protecţiei conusmatorilor, Horst Seehofer, lider creştin-social, şi Peter Struck, şeful fracţiunii social-democrate din Bundestag au renunţat să mai recurgă la telefoanele mobile Nokia, cancelara Angela Merkel a dat de înţeles prin intermediul purtătorului ei de cuvînt, Thomas Steg, că din perspectiva sindicatelor şi a celor afectaţi de decizia concernului, boicotarea produselor Nokia este o reacţie firească. Iar Roland Koch a declanşat brusc, de azi pe mîine, nu o campanie împotriva concernului Nokia, ci a aşa numitului „bloc al stîngii” care-i ameninţă puterea.

Să revenim la realitate.

Dacă economia nu înseamnă totul, fără economie totul se poate transforma în nimic. Adagiul, foarte pe placul adepţilor globalizării, exprimă şi reversul medaliei, ridicînd şi o altă întrebare subversivă: cît de politice sunt deciziile oamenilor de afaceri, cît de influenţate de atotputernicia economiei sunt hotărîrile oamenilor politici?