Cât de periculos este naţionalismul francez?

Trei copii şi un profesor au fost ucişi luni, 19, 03, într-o şcoală evreiască din metropola Toulouse, un oraş liniştit, cunoscut publicului larg mai ales fiindcă acolo se află sediul gigantului aerian european Airbus. Autorul crimei, pe care mass media franceze îl suspectează de motivaţii rasiste, nu a putut fi arestat până la această oră. Identitatea sa rămâne pentru moment necunoscută, deşi, potrivit revistei "Le Point", ar putea fi unul din cei trei soldaţi concediaţi din rândurile armatei cu patru ani în urmă, pe motiv de simpatii neonaziste.

Făptaşul pare să aibă de asemenea legături cu uciderea, săptămâna trecută, a trei soldaţi francezi provenind din Maghreb şi Caraibe. În orice caz, arma folosită este aceeaşi. În plus, se afirmă că ucigaşul a filmat crima din şcoala evreiască cu ajutorul unei camere video pe care a purtat-o fixată la piept. Mai multe detalii nu se cunosc deocamdată. Conducerea politică a ţării a decretat alarmă maximă antiteroristă şi a ordonat măsuri poliţieneşti fără precedent pentru capturarea şi tragerea la răspundere în faţa legii a criminalului. Simultan, partidele politice au anunţat că suspendă campania electorală în plină desfăşurare pe o perioadă nedeterminată.

Cu toate acestea, candidaţii la suprema funcţie în stat s-au precipitat deja de luni seară asupra microfoanelor, pentru a vorbi despre valori republicane în ceas de catastrofă. Nicolas Sarkozy a calificat incidentul drept "tragedie naţională". Concurentul său socialist, Francois Hollande, a lansat un apel la unitate naţională într-o primă apariţie televizată. " Nu este loc acum pentru dubii, trebuie să fim uniţi. Rar există incidente care ne fac într-atât să strângem rândurile", a spus el.

Aceste apeluri par tipic franceze. Atât preşedintele în exerciţiu cât şi candidatul socialist folosesc o reţetă verificată deja de managementul de criză. Ambii apelează la unitatea "Marii Naţiuni" pe fundalul unei nenorociri căzută din exterior pe capul francezilor.

Distincţia clară dintre o naţiune "sănătoasă", care dă dovadă de maximă unitate în faţa unui rău infiltrat dinafară, poate fi văzută drept parte a identităţii naţionale, dar şi ca o componentă foarte periculoasă a unei argumentaţii pe care tabăra de dreapta ştie de mai demult s-o instrumentalizeze în folos propriu. "Frontul Naţional", de dreapta , înfiinţat de Jean-Marie Le Pen în anul 1972, declară periculos tot ce e străin încă de la începuturi. Fiica lui Le Pen, Marine, care se numără între candidaţii la suprema magistratură în stat, şi-a suspendat şi ea campania pe fundalul crimei de la Toulouse, exprimând public regrete pentru cele întâmplate.

Ideologic, naţionalismul francez a apărut în  perioada iluminismului, cu precădere în rândul burgheziei. O dată cu procesul căpitanului evreu Alfred Dreyfus, acuzat de spionaj în favoarea Germaniei Imperiale, a apărut o mişcare a intelectualilor, ale cărei prime controverse s-au inflamat în jurul chestiunii ce înseamnă o naţiune. După scandalul Dreyfus, naţionalismul, iniţial de orientare stânga, fiindcă milita pentru dreptul la autodeterminare al popoarelor, a suferit o mutaţie spre dreapta.

Astăzi, nicăieri în lume naţionalismul nu este mai prezent decât în Franţa, fiind promovat de toate taberele. Întâietatea naţiunii în faţa intereselor particulare sau de grup este stipulată în Constituţie. Limba franceză este privită ca bun cultural şi protejată prin lege într-o manieră fără precedent în Europa. Educaţia în slujba naţiunii este cultivată asiduu într-un sistem universitar bazat pe elite şi cimentat în idealul "meritocraţiei". Iar textul însetat de sânge al imnului naţional, Marseilleza, care cheamă la tragerea în ţeapă a tuturor celor care nu sunt francezi, este învăţat pe dinafară de orice novice în ale abecedarului.

În momente de criză se poate observa în Franţa până azi că naţiunea este elogiată de toate partidele drept cea mai mare realizare a istoriei proprii, chiar dacă scopurile urmărite de partide se deosebesc fundamental.

Abia când Franţa îşi va reveni din şoc, abia după ce făptaşul va fi prins, va veni momentul unei analize obiective a stării naţiunii.