1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Buzduganul legii şi ascensiunea femeilor în posturi de conducere

Dacă pînă în 2013, în marile firme germane nu va creşte de trei ori numărul femeilor aflate în posturi de conducere, concernele ar putea fi obligate prin lege să o facă. Intenţia naşte deja puternice controverse.

default

Vrem cota de promovare!

În istoria omenirii, emanciparea femeilor este una din cele mai proaspete şi fluctuante victorii. Dar nu doar legile, ci şi mentalitatea colectivă, tradiţiile şi structurile sociale determină mecanismele şi formele procesului de emancipare.

La ora actuală însă, în Germania, disputa creată în jurul promovării femeilor în funcţii de conducere, intens mediatizată chiar pînă la saturaţie, pe toate canalele de televiziune şi în presa scrisă, dezamăgeşte. Prioritatea acordată factorilor cantitativi, aspectului statistic al problemei în detrimentul celor calitativi şi cauzali, invocarea promulgării unei legi pentru a compensa dezechilibrul, lasă impresia impunerii de sus a unei evoluţii care, prin natura ei, ar trebui să fie firească, să-şi aibă o dinamică proprie.

De ce institutele financiare rămîn un bastion al bărbaţilor, de ce femeile nu optează pentru profesii tehnice care să le faciliteze ascensiunea ierarhică în marile concerne industriale, de ce profesiile sociale, pedagog, asistent social, soră medicală, educatoare, sunt mai prost plătite decît activităţile, tipic masculine, precum cele din branşa construcţiilor sau a micilor meserii? De ce femeile nu ştiu să-şi apere cu aceeaşi siguranţă de sine, vehemenţă şi consecvenţă, cu acelaşi aplomb, propriile interese în materie de salarizare şi ascensiune în ierarhia unei instituţii, de ce stau mai mult pe gînduri şi nu iau pe loc taurul de coarne, urmînd exemplul colegilor lor masculini?

Doar enumerarea acestor naive întrebări schiţează, fie şi extrem de sumar, complexitatea unei problematici pentru care o preconizată reglementare legislativă nu va constitui o soluţie ideală.

Cum vor fi privite, bunăoară, într-un consiliu de conducere al unei întreprinderi sau instituţii, de către colegii lor bărbaţi, acele femei care, aşa cum doreşte ministrul german al muncii, vajnica şi delicata Ursula von der Leyen, au fost alese doar spre a corespunde preconizatei cote de 30%?

Cum vor fi privite în alte ţări ale Europei, mai „machiste” decît Germania, reprezentantele sexului frumos care, dacă lucrurile nu se vor îndrepta „de la sine” pînă în 2012, de atunci înainte vor fi obligatoriu mai multe la număr în conducerile şi structurile decizionale ale instituţiilor şi întreprinderilor, în baza unei legi la care de pe acum se gîndeşte comisarul european al justiţiei, Viviane Reding?

Înainte de a afla răspuns la aceste întrebări, mai ales Germania ar trebui să rezolve unele chestiuni dezamăgitor de mărunte: să sporească numărul grădiniţelor, în special al celora cu orar prelungit, să instituie, ca în majoritatea ţărilor Uniunii Europene, şcoli cu orar prelungit.

Faptul că şi bărbaţii pot beneficia de concediu maternal, stînd ei, la nevoie, în locul mamelor acasă, spre a creşte copiii, nu rezolvă întru totul dificultăţile existente de care se izbesc, în primul rînd, mamele celibatare.

Intîlnirile repetate şi duelurile verbale între manageri, politicieni, jurnalişti, sociologi în faţa camerelor de luat vederi sau în culisele scenei politice, au eludat în bună parte exact piedicile mărunte existente în calea ascensiunii femeilor în posturi de conducere. Să fi uitat preopinenţii că „diavolul se ascunde în detalii” şi că „iadul este pavat cu cele mai bune intenţii?”.

Poate tocmai de aceea, disputele continuă...

Autor: Rodica Binder

Redactor: Robert Schwartz