1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Germania

Bună, Marea Coaliţie. Dar numai patru ani.

Puţini i-au dat patru ani de viaţă. Şi totuşi, Marea Coaliţie din Germania a ajuns la final de mandat. O poveste de succes sau doar o coabitare de conjunctură? La 27 septembrie, germanii vor da note clasei politice.

default

Mariaj de criză: Frank-Walter Steinmeier (SPD) şi Angela Merkel (CDU)

Gerhard Schröder nu a crezut nici o clipă că formaţiunea social-democrată în numele căreia a condus Executivul federal atâţia ani ar putea lua în serios un parteneriat cu eternul adversar creştin-democrat sub şefia Angelei Merkel. I-a spus-o deschis, în faţă, în seara alegerilor din septembrie 2005. Lucrurile au evoluat, însă, complet altfel. Coaliţia negru-roşu nu a reuşit doar formarea unui Guvern dar, iată, conservatorii şi socialiştii intră în ultima lună a unui mandat dus până la limita sa constituţională. Au fost criza pieţelor financiare şi cea a economiei, în ansamblul ei, care au permis funcţionarea acestui tandem, conchide, la sfârşit de mandat, Peter Struck, fostul şef al grupului parlamentar social-democrat, retras, între timp, din politică.

Strâns uniţi în jurul guvernării

Wahlkampf Logo SPD CDU CSU

Alegerile parlamentare bat la uşă, campania s-a încins şi, cu toate acestea, uniunea creştină şi social-democraţii au reuşit să mai dea, o dată în plus, la final de mandat, proba solidarităţii în favoarea interesului naţional. Pliindu-se recomandărilor Curţii Constituţionale, coaliţia guvernamentală a modificat legislaţia în aşa fel încât Germania să se simtă sigură în suveranitatea sa, în raporturile cu Uniunea Europeană.

Dar solidaritatea s-a manifestat şi dincolo de procesul legislativ propriu-zis. În Comisia pentru Buget a Parlamentului, cele două formaţiuni au anihilat fără mari probleme atacurile opoziţiei la adresa a doi politicieni acuzaţi de uzul neloial al banilor publici. Este vorba, să amintim, de călătoriile personale făcute, cu maşina de serviciu, de ministrul social-democrat al Sănătăţii, Ulla Schmidt, şi de plata unor servicii de consiliere făcută de colegul creştin-social al acesteia, Karl-Theodor zu Guttenberg, deţinător al portofoliului Economiei. Parlamentarul liberal Jürgen Koppelin, admite că „pur şi simplu nu putem trece de zidul ridicat de coaliţie. Regula e clară: dacă nu mă loveşti în Guttenberg-ul meu, n-am să te mai lovesc nici eu în Schmidt-ul tău”.

Criza economică - liantul coaliţiei

Symbolbild IWF und Finanzkrise

Primul motiv pentru care coaliţiei nu i s-au dat şanse de supravieţuire a fost chiar persoana cancelarului - câţi ar fi crezut că social-democraţii vor accepta o guvernare condusă de Angela Merkel? Şi nici măcar nu a fost o legislatură uşoară. Unul dintre momentele cheie a fost criza sistemului bancar, la a cărei depăşire – prin introducerea produselor financiare „inovative” – a contribuit şi coaliţia. Printre cei care au ştiut să aprecieze prestaţia guvernării în acest punct critic a fost un important personaj de pe scena financiară, fost şef al Fondului Monetar Internaţional, în prezent preşedinte al Republicii Federale: „Vreau să subliniez că Guvernul a reacţionat proporţional cu dimensiunile crizei – în plus, corect şi rapid”, a punctat Horst Köhler.

Pachete legislative menite să adapteze legislaţia la contextul existent, colacul de salvare pentru băncile aflate în derivă, limitarea salariilor administratorilor şi chiar naţionalizarea unei bănci imobiliare fundamentale pentru sistem au fost măsuri irealizabile în absenţa unei majorităţi – solide, chiar, dat fiind că cele două partide au deţinut, în ultimii patru ani, două treimi din mandatele parlamentare.

Continuarea în pagina a 2-a