Bumerangul lui Berlusconi

Când te numeşti Silvio Berlusconi şi ţi se întâmplă să încasezi o lovitură în figură, la sfârşitul unui an în care nu neapărat prin politici ai ţinut prima pagină a ziarelor, te poţi aştepta ca în dimineaţa următoare să te bage în seamă tabloidele şi cam atât.

În realitate, dincolo de valoarea de can-can a informaţiei şi de statutul patologic ambiguu al agresorului, politicul are - chiar dacă nu în cel mai clasic mod cu putinţă - partea sa de contribuţie la pata de sânge de pe obrazul Italiei. Ritmul degradării climatului public se intensifică, odată cu numărul tot mai mare al celor incapabili sau dezinteresaţi să înţeleagă riscurile.

Ura politică este un monstru care, odată scăpat din lanţuri, riscă să comită urgii greu de stăvilit. Mulţi dintre actorii scenei politice nici măcar nu au reprezentarea exactă a greutăţii cu care mesajele contondente pe care lansează apasă asupra comportamentului public. Dezbaterile îşi pierd, încetul cu încetul, consistenţa ideologică, se golesc de fond iar ceea ce rămâne este o înşiruire de dispute care angrenează mult mai mult decât aparatele politice puse în mişcare de beţia puterii.

Lovitura încasată de Silvio Berlusconi este un bumerang. Primul ministru italian face parte din acea speţă de politicieni care şi-au redus adversarii la simple ţinte. Ţinte care, desigur, trebuie lichidate. Nici un instrument nu mai poate fi prea periculos, când singurul pericol este acela de a pierde controlul. În culturile necoapte sau şubrezite, astfel de porniri sfârşesc sângeros. Italia nu este un trib căutând disperat păstrarea surselor vitale de existenţă într-un areal lipsit de resurse - şi, cu toate acestea, discursul politic agresiv, practicat cu consecvenţă şi sfidând (de la anvergura puterii controlate) orice semnale de alarmă, a degenerat.

Sigur că, la baza sa, incidentul în care a fost implicat Silvio Berlusconi poate fi considerat închis din punctul în care agresorul a fost identificat ca suferind psihic. Superficial. Agresorul lui Berlusconi este, în fapt, fructul degradării morale a unei scene publice în care tonul îl dau politicienii. Denaturarea polemicilor a polarizat intens, starea conflictuală se transferă către miezul societăţii şi vrajba se aşterne nu doar între foştii adversari ajunşi inamici dar şi între foştii aliaţi, între foştii prieteni. Poate suna a clişeu dar cine seamănă vânt culege furtună. Orice asemănare cu alte naţiuni proclamându-şi cu mândrie descendenţa romană nu este deloc întâmplătoare.

Autor: Cristian Ştefănescu
Redactor: Rodica Binder