1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

GLOBAL

Bulgaria, scindată între Moscova şi Bruxelles

Vizita ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, la Sofia are drept scop aniversarea a 135 de ani de la debutul relaţiilor diplomatice dintre Bulgaria şi Rusia. Relaţii umbrite acum de criza din Ucraina.

default

Serghei Lavrov şi premierul Bulgariei, Plamen Oreşarski

Conflictul din estul Ucrainei şi anexarea Crimeei de către Rusia au scindat profund societatea bulgară. În timp ce o parte dinte bulgari nutresc simpatie faţă de ruşi, simţindu-se legaţi de aceştia prin scris, religie şi istorie, alţii se tem de politica expansionistă promovată de Putin, se tem că Moscova ar putea încerca din nou să atragă Bulgaria în sfera sa de influenţă geopolitică.

Bulgaria nu deţine, ce-i drept, o frontieră comună cu Rusia, are, în schimb, relaţii de lungă durată şi complicate cu "marele frate de la răsărit".

Rusia - eliberatoare sau ocupatoare?

Confruntarea dintre rusofili şi rusofobi are o lungă istorie în Bulgaria, căpătând noi dimensiuni pe fundalul crizei ucrainene. În cărţile de istorie bulgare, Rusia este prezentată, oficial, drept "eliberatoare de sub jugul otoman", pentru că a restabilit statalitatea bulgară după războiul ruso-turc din 1877-1878.

Pentru istoricul Plamen Ţvetkov, ceea ce se vehiculează în cărţile de istorie şi presă este pură propagandă. Cei mai mulţi dintre bulgari, spune el, habar nu au că tratatul de pace din 1878 n-a reprezentat nicidecum un act de eliberare. Mai degrabă acesta a pecetluit ocuparea Bulgaria de către armata rusă şi a servit intereselor de putere ruseşti în Turcia. Putem vorbi aşadar de o eliberare sau, dimpotrivă, de o ocupaţie? În această chestiune părerile bulgarilor sunt împărţite. Aşa cum împărţite sunt şi părerile privind evoluţiile din Ucraina.

Bulgarii dezamăgiţi de UE, de partea lui Putin

Symbolbild Bulgarien EU

Bulgaria e membră a Uniunii Europene şi susţine, oficial, poziţia Bruxelles-ului în ceea ce priveşte situaţia din Ucraina. În acelaşi timp însă, nu trebuie pierdut din vedere că Bulgaria e dependentă în mare măsură de livrările de gaz ruseşti.

Sprijinul tacit faţă de Putin se explică nu doar din motive istorice sau de politică energetică. Mulţi cetăţeni bulgari sunt dezamăgiţi de apartenenţa la Uniunea Europeană şi aprobă răcirea relaţiilor dintre Kremlin şi Bruxelles. "Viziunile anti-europene s-au alăturat rusofiliei", constată politologul Daniel Smilov.

Între Moscova şi Bruxelles

Vocile pro-europene şi critice la adresa Rusiei atrag atenţia asupra faptului că Moscova a tratat timp de decenii Bulgaria ca pe o exclavă. Teama faţă de "marele frate" puternic creşte: mii de ruşi au pătruns pe piaţa imobiliară bulgară, lobbyiştii ruşi sunt foarte activi în economia şi mass-media din Bulgaria şi nu puţini se tem de o renaştere a raporturilor din vremurile Blocului Răsăritean. Iată de ce apartenenţa la UE şi NATO reprezintă pentru bulgarii cu orientare pro-occidentală o garanţiei obligatorie de securitate pentru Bulgaria.

E deja pentru a doua oară de la transformările politice din 1989-1990 că bulgarii sunt scindaţi între Est şi Vest, între Moscova şi Bruxelles. La vremea respectivă, speranţele bulgarilor erau îndreptate spre UE, astăzi mulţi sunt dezamăgiţi. Va aluneca Bulgaria din nou în sfera de influenţă a Rusiei? Puţin probabil, cred observatorii politici. Totuşi, tendinţele anti-europeane sunt foarte vizibile.

South Stream, mărul discordiei

Un cât se poate de bun exemplu e actuala dezbatere privind controversata conductă de gaz South Stream. Bulgaria a cedat presiunilor UE, sistând, cel puţin deocamdată, lucrările la proiectul rusesc.

Decizia a lăsat însă bulgarilor impresia că Sofia s-a plecat în faţa voinţei Bruxelles-ului, renunţând la un proiect care i-ar fi adus multe beneficii. O participare la South Stream ar însemna pentru Bulgaria posibilitatea de a obţine rabat la preţurile pentru gazul rusesc, apoi şi un plus de siguranţă, deoarece gazoductul ocoleşte Ucraina; ar mai însemna investiţii în valoare de miliarde şi, nu în cele din urmă, locuri de muncă.

De aceea, în cea mai săracă ţară a UE, se manifestă o largă susţinere pentru acest proiect şi o mare nemulţumire faţă de politica UE privitoare la gazoductul rusesc.