1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Bulgaria, România şi neputinţa Europei

Defectele Bulgariei erau cunoscute la Bruxelles înainte ca ea să adere la UE. După aceea,ţara a fost atent monitorizată, la fel ca România, opinează unul din analiştii protestelor lipsite de rezultat la sud de Dunăre.

Că la Sofia (ca de altfel şi în alte capitale sud-est europene, se guvernează după reguli care doar de ochii lumii corespund criteriilor Uniunii Europene) constituie una din cauzele „mizeriei”, a celeia bulgare în cazul de faţă, deduce autorul unui amplu comentariu publicat pe prima pagină a cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG.

Mizerie „endemică” şi în alte ţări vecine, mizerie dinainte cunoscută de autorităţile europene. A prevalat însă, în primirea celor două ţări, Bulgaria şi România, speranţa ca democratizarea să ia avînt. S-a întîmplat însă exact invers. După momentul primirii, diverse cercuri interesate au dat înapoi roata reformelor abia începute, de pildă, în justiţie. Mai rău încă, diverse grupări s-au întrecut din umbră să pună mîna pe exact acele instituţii care beneficiază de fonduri UE, aminteşte editorialistul german. Şi ce a făcut UE? Cît timp erorile comise de cele două noi membre nu sunt strigătoare la cer, UE este neputincioasă. Că aşa stau lucrurile o dovedeşte cazul României. Acolo, în urmă cu un an, spre a îndigui o justiţie tot mai sigură de sine, angrenată în lupta împotriva corupţiei, guvernul premierului Ponta a comis un fel de lovitură de stat la rece. Încălcările principiilor justiţiei şi statului de drept au fost însă atît de flagrante încît i-au dat Comisiei UE posibilitatea de a interveni. Ponta a suferit o înfrîngere de pe urma căreia a tras însă învăţăminte. El duce mai departe o reformă a Constituţiei, urmărind acelaşi scop ca anul trecut, dar o face mult mai grijuliu, astfel încît să nu mai prilejuiască Bruxelles-ului prilejul de a interveni. Mijloacele de a exercita presiuni politice asupra lui Ponta sunt reduse. Premierul român se poate prevala, cu totul democratic, de faptul că a cîştigat alegerile. Ca şef al unei ţări membre a UE, este angrenat în luarea multor decizii.

Aceasta fiind situaţia, autorul articolului evidenţiază necesitatea ca ţărilor care nu respectă întru totul principiile UE, Comisia de la Bruxelles să le comunice fără echivoc, cît se poate de limpede, că ştie exact ce se petrece în spatele faţadei. Aceeaşi comisie ar mai trebui să valorifice ocaziile care i se oferă, cum este cazul în Bulgaria acum, spre a veni de hac unui sistem oligarhic-criminal.

Ceea ce face atît de dramatică situaţia din ţări precum Bulgaria, notează LANDESZEITUNG, este haosul politic. Fiecare pare că acţionează împotriva celuilalt. Iar la Sofia, toate guvernele ajunse la putere după 1989 au reuşit performanţa de a-i dezamăgi pe alegători. Nici un cabinet nu a beneficiat astfel de şansa de a fi reales. Cu atît mai îndrăgiţi au fost noii deţinători ai puterii, despre care se credea că sunt nepătaţi dar care nu şi-au putut menţine multă vreme acest statut, scrie DIE PRESSE. Ziarul austriac constată însă o ruptură în succesiunea la conducerea ţării a diverselor guverne la fiecare patru ani. Fiindcă începînd din 2013, există riscul ca ele să-şi predea ştafeta după doar cîteva luni. Cu o deosebire: nu se arată la orizont nici un mîntuitor iar soluţionarea de mîntuială a problemelor este de-acum exclusă. Ceea ce agravează criza.

Că actuala criză din Siria va fi dezamorsată de ajutorul în armament uşor pe care America s-a decis să-l ofere rebelilor, este aproape exclus, dă de înţeles în mod indirect amplul articol publicat în NEUE ZÜRCHER ZEITUNG. După ce atrage atenţia că pentru Statele Unite a nu interveni în conflictul sirian nu este o opţiune, ziarul elveţian sugerează în titlu că Washingotnului îi stau la dispoziţie doar opţiuni defectuoase. Iar generalul Dempsey i-a amintit Şefului Casei Albe că orice intervenţie directă în acest conflict înseamnă război. Şi poate de aceea, semnalînd că la fel ca în Irak şi în Siria se vădeşte un proces al destrămării statale, expectativa în care stau Statele Unite dar mai ales Uniunea Europeană nu este numai un semn de slăbiciune, de neputinţă. Ea marchează şi finalul unui ciclu, cel al împărţirii lumii de către puterile coloniale, în urmă cu mai bine de 100 de ani.