1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

Revista Presei

Bucuria a fost scurtă

Nobelul pentru Pace acordat Uniunii Europene nu a spulberat decît pentru puţină vreme grijile şi problemele cu care laureata se confruntă.

Avea sau nu nevoie Uniunea Europeană de un Nobel pentru Pace – este o întrebare ce nu pune sub semnul întrebării legitimitatea acordării mult rîvnitei distincţii familiei celor 27, ci invită la o reflecţie asupra relaţiei dintre familia UE, în creştere, şi pacea pe continent.

Istoria dovedeşte că un război între democraţii este practic imposibil, mai ales cînd legăturile comerciale şi economice între naţiuni sunt foarte puternice – relevă BASLER ZEITUNG. Ziarul elveţian crede că nu este nevoie de o birocraţie centralistă şi de o uniune monetară pentru a asigura pacea între democraţii, mai ales că azi este inimaginabilă iscarea unui conflict între Germania şi Franţa, legate în istorie şi de o rivalitate belicoasă. La fel de inimaginabil azi este un conflict armat între Canada şi Statele Unite ale Americii, cum s-a întîmplat în trecutul ceva mai îndepărtat, în războiul americano-britanic. Tragedia UE este că actuala criză economică retrezeşte la viaţă vechile clişee, adversităţi şi stereotipii iar în sudul Europei, fantoma naţionalismului.

Din această perspectivă, Premiul Nobel pentru Pace are mai multe funcţii şi virtuţi. El dezvăluie cît de gravă este criza şi, de aceea, poate fi echivalat cu un gest de încurajare a pacientului bolnav scrie DER STANDARD.

Un gest care nu va fi de mare ajutor dacă Bruxelles-ul nu va soluţiona cît mai degrabă criza. Metafora Uniunii ca pacient grav bolnav este împinsă in extremis de ziarul LIBERATION: Juriul l-a onorat pe bolnavul suferind de depresie, ale cărui principale organe nu mai funcţionează normal, din care pricină unii conferă premiului acordat de Oslo funcţia unui necrolog.

Sau a unui avertisment, ce-i drept cam tardiv, crede TAGES ANZEIGER, întrevăzînd în criza monedei comune euro nici mai mult nici mai puţin decât o ameninţare la însăşi adresa păcii pe continent.

Mai îngăduitoare este interpretarea de către MAGYAR NEMZET a evenimentului care a euforizat spiritele la finele săptămînii. Nobelul pentru Pace acordat UE este încurajarea celor 27 de a promova, pe lîngă cooperarea transatlantică, şi una eurasiatică.

Ceea ce ar deschide Europei o perspectivă de viitor, care deocamdată îi lipseşte - constată NEUE ZÜRCHER ZEITUNG.

Îi mai lipseşte zonei monetare Euro şi forţa de seducţie pe care o avea asupra ţărilor din Europa de răsărit înaintea declanşării crizei, rezultă din comentariul apărut în FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, care se opreşte şi asupra situaţiei ţărilor foste comuniste din familia celor 27, inclusiv România. Zonei monetare Euro trebuie să-i dea de gîndit că actuala sa stare nu exercită o forţă de seducţie asupra ţărilor dornice de reforme şi competitive.

Dar pînă unde pot fi împinse reformele structurale şi politica de austeritate? LA DEPECHE DU MIDI înregistrează o modificare a formulei terapeutice, după ce pînă şi experţii financiari avertizează asupra riscurilor unei exagerate şi drastice politici de austeritate.

În răstimp, cum şi Statele Unite ale Americii sunt pîndite de recesiune, Europa trebuie să recurgă la reparaţii generale şi nu doar la o reluată peticeală bancară, inaptă să calmeze pieţele financiare, recomandă DE VOLKSKRANT.

Îm Germania, o anume nervozitate iscă stilul acţionist al ministrului german de interne Hans-Peter Friedrichs în politica de azil, în cauză aflîndu-se valul de refugiaţi romi sosiţi din Serbia şi Macedonia. TAGESSPIEGEL atrage atenţia că integrarea romilor este o chestiune general europeană.

Răspîndită în cercul liderilor politici pare a fi şi maladia plagiatului, abătută, iată, şi asupra ministrului german al educaţiei, învăţămîntului şi cercetării ştiinţifice, Anette Schavan. Luată sub lupă, teza ministresei pe care Angela Merkel o ia încă sub aripă trădează clar semnele bolii. Ceea ce, în eventualitatea unei confirmări oficiale de către mai mulţi specialişti, o va obliga pe Anette Schavan să demisioneze, la fel cum s-a întîmplat şi cu contele zu Guttenberg sau cu alţi politicieni germani.