1. Inhalt
  2. Navigation
  3. Weitere Inhalte
  4. Metanavigation
  5. Suche
  6. Choose from 30 Languages

România

Bucureşti: Dosarul Schengen învrăjbeşte taberele politice

Responsabilii politici de la Bucureşti ar trebui să pună între paranteze rivalităţile sângeroase şi să remarce că în privinţa dosarului Schengen şi a raporturilor cu UE au obiective comune.

Declaraţia ministrului german de interne a provocat o mare dezamăgire la Bucureşti, unde guvernul spera poate să obţină un termen ferm pentru aderarea la Schengen. Dar după vizita aparent încurajatoare a primului ministru Victor Ponta la Paris şi după declaraţiile guvernului olandez care a renunţat la tonul său inflexibil, Germania a fost nevoită să asume pe cont propriu rolul ingrat de a anunţa un refuz. Ministrul de Interne Hans-Peter Friedrich a declarat pentru Der Spiegel că Germania va recurge la dreptul ei de veto dacă România şi Bulgaria vor insista din nou pentru luarea unei decizii. „Nici măcar posibilitatea aderării în două etape, cu frontierele aeriene şi maritime mai întâi, nu mai este pe agenda discuţiilor” a mai spus ministrul pentru a închide subiectul.

La Bucureşti au început imediat incriminările reciproce. Tabăra prezidenţială, frustrată pentru pierderea alegerilor, a aruncat vina integrală asupra guvernului Ponta, care ar purta povara „loviturii de stat” din vara anului trecut şi care nu pare dispusă să pună în aplicare în mod convingător recomandărilor din Raportul Comisiei Europene, în timp ce militanţii guvernamentali par, dimpotrivă, încredinţaţi că numai preşedintele şi aliaţii săi ar purta răspunderea pentru acest refuz, prin faptul că reclamă la Bruxelles defecţiunile politicii interne. 

În general, demnitarii români s-au ferit să facă explicite recriminări Germaniei. Ministrul de externe Titus Corlăţean după ce spusese impulsiv că va abandona subiectul Schengen  a încercat să disocieze între Germania şi guvernul ei actual: „În primul rând nu mă surprinde poziţia ministrului de Interne al Germaniei: Nu aş spune al Germaniei, ci o parte a guvernului creştin-democrat, din PPE, din care face parte şi PDL”. A fost însă o gravă eroare de logică şi diplomaţie căci orice guvern legitim, indiferent de culoarea sa politică, îşi reprezintă ţara în întregul ei.

Ministrul român de Interne, liberalul Radu Stroe, a încercat şi el o disociere impracticabilă: „Domnul ministru de Interne al Germaniei a pierdut ocazia să tacă. Urma să se exprime în JAI, unde putea spune orice. Păcat pentru marea Germanie".

În acest context, primul ministru, Victor Ponta a făcut eforturi evidente pentru a şterge impresia neplăcută, declarând explicit că nu are nimic de reproşat Germaniei, ci numai acelora care „tot înjurând şi vorbind de rău România la Bruxelles sau pe la Berlin fac un rău acestei ţări.”

Aşadar efectul imediat al declaraţiei ministrului german a fost o puternică învrăjbire a taberelor politice româneşti, care neputând să facă recriminări pe faţă Germaniei se sfâşie între ele. Dacă politicienii români ar privi situaţia cu mai multă luciditate şi dacă nu ar fi atât de pripiţi să obţină rapide beneficii de imagine ar putea observa că oficialul de la Berlin a fost de data aceasta mult mai explicit cu privire la motivaţiile cele mai importante ale poziţiei germane. În general, ţările occidentale au fost tacit de acord în ultimul timp să conexeze aderarea la Schengen de MCV, deşi Comisia Europeană ea însăşi a repetat de multe ori că cele două subiecte nu pot fi legate între ele. Comisia, deşi nu s-a referit explicit la poziţiile Olandei, Franţei sau Germaniei, a delegitimat în mod evident intenţia acestora de a amâna admiterea în spaţiul de liberă circulaţie a României şi Bulgariei invocând alte criterii decât cele conţinute în acordurile specifice.

A devenit astfel tot mai evident că statele occidentale manifestă o îngrijorare crescândă privitoare mai cu seamă la migraţia masivă a cetăţenilor români şi bulgari şi că, în ciuda pudorii pe care o impune subiectul, nu mai pot ascunde că sunt copleşite. Să ne amintim de altfel că la orginea blocării accesului României şi Bulgariei se află, în mod solidar, Franţa şi Germania, într-un moment în care iritarea Parisului faţă de infracţiunile resortisanţilor români atinsese apogeul. Între timp însă în ciuda întâlnirilor bilaterale şi diverselor promisiuni nu s-au înregistrat progrese, aşa încât pe fondul crizei economice statele occidentale şi-au pierdut răbdarea. Marea Britanie, care nu se simte la fel de strâns legată de rigorile şi pudorile europene ca Franţa şi Germania, a dezvăluit de mai multă vreme că se teme foarte tare de migraţia românească.

Declaraţia ministrului german de interne nu face însă decât să reia subiectul pe un ton mai reţinut, dar nu cu mai puţină fermitate. Este o schimbare de atitudine importantă faptul că oficialul german a vorbit pentru prima dată în felul acesta explicit despre un abuz în exercitarea dreptului la liberă circulaţie. „Libertatea de circulaţie, a spus el, înseamnă că orice cetăţean al UE poate trăi în oricare stat membru dacă lucrează sau studiază acolo. Oricare cetăţean care îndeplineşte aceste două condiţii este binevenit. Dar cel care soseşte doar pentru a beneficia de ajutoarele sociale abuzează de libertatea de circulaţie şi ar trebui în mod clar împiedicat să facă acest lucru.”

Privit în noua lumină, subiectul Schengen depăşeşte posibilităţile pe termen scurt ale unui guvern şi ar fi pretins de la bun început o strategie trans-partizană pe termen lung, menită să îmbunătăţească climatul social şi economic din ţară.

Iată de ce politicienii de la Bucureşti greşesc atunci când aruncă vina unii asupra altora. Partizanii preşedintelui Traian Băsescu nu se pot împiedica să pună eşecul intergral pe seama guvernului Ponta uitând, fireşte că ei înşişi au eşuat în tentativa de a convinge ţările occidentale să renunţe complet la obiecţiile lor. În realitate responsabilii politici de la Bucureşti ar trebui să pună între paranteze rivalităţile sângeroase şi să remarce că în privinţa raporturilor cu UE au obiective comune.